Astăzi e ziua ta: Maria Ciobanu

Un glas emotionant, de o intindere fantastica. O voce impresionanta, care mangaie sufletele celor care o asculta. Este vorba despre Ciocarlia cantecului popular romanesc, Maria Ciobanu, care astazi implineste 75 de ani! O dubla sarbatoare am putea spune, fiindca de la debutul Mariei Ciobanu s-au implinit 50 de ani! Jurnalul National ii ureaza la multi ani!

Nu am cuvinte sa-I multumesc Bunului Dumnezeu pentru harul pe care mi l-a dat!...
Maria Ciobanu nu poate trai fara cantec, fiindca i-a fost calauza si reper din primii ani ai vietii. "Cu folclorul m-am nascut in casa si l-am practicat cu atata pasiune... Viata mea a fost si este cantecul si o sa cant cat o mai vrea Dumnezeu!", ne-a marturisit interpreta indragita de romanii din toate colturile lumii.

Privind spre anii ce-ai trecut, doamna Maria Ciobanu isi aduce aminte cu bucurie de multe momente frumoase ale vietii. Rememoreaza clipele in care i s-au nascut cei trei copii, de care este mandra, Leontina Vaduva, Camelia Ciobanu Filip si Ionut Dolanescu, de reusita acestora la facultate ori de concursurile la care au participat si le-au castigat. Nu poate sa uite insa ziua in care, cu emotii mari, a venit la Ansamblul Ciocarlia, la concurs. "Au fost foarte multe momente frumoase in viata mea. Dar cel mai frumos si mai emotionant moment a fost atunci cand am dat concurs la Ansamblul Ciocarlia, in 1962, si am reusit. Erau vreo 280 de candidati. Era sala plina de concurenti. Am intalnit-o atunci si pe Irina Loghin, care imi facea complimente ca aveam ochi frumosi. Am reusit amandoua, la acel concurs, si am ramas prietene de atunci..."

Cand vorbeste despre debutul petrecut in urma cu 50 de ani, doamna Maria Ciobanu revede cu ochii mintii satul copilariei, pe care il descrie atat de frumos in cantec. Parca isi aude tatal cand le spunea invitatilor, la petrecerile pe care le dadea acasa: "Stati asa, ca va aduc eu cea mai mare artista. Ca pe-asta mica o fac cea mai mare artista! O trimit la Bucuresti, la nepotul meu". "Se faceau foarte multe petreceri in casa noastra, tata canta cu vocea si la mai multe instrumente – tambal, fluier, clarinet, contrabas –, fratele meu, Mitica Ciobanu, canta cu tambalul, fratele meu, Ilie (Vicu), canta cu vioara. Tata se mandrea ca eu cant foarte frumos, ca ma trimite la nepotul sau, la Bucuresti. Mama nu ma lasa... Am avut o chemare, a fost de la Dumnezeu sa vin la Bucuresti, sa ajung o cantareata de folclor pe care lumea o iubeste!", spune Maria Ciobanu. Gandul o poarta – cand isi aminteste de persoanele care au sprijinit-o in viata, mai ales la inceputul carierei – spre Ion Vaduva, angajat al Orchestrei "Barbu Lautaru", bun prieten cu fratele mai mare, Mitica. "In 1960, acesta a venit in comuna si canta cu fratele meu. Atunci m-a auzit cantand, pentru ca eu ii insoteam la nunti, balciuri si hore satesti... Asta era pasiunea mea. Ion Vaduva m-a scos dintre dealurile alea, de la Rosiile – Valcea, cu foarte multa greutate. Mi-a trimis telegrame si recomandate sa ma prezint la concurs, dar eu, nu si nu... Nu prea aveam incredere in talentul meu... Nu-mi venea sa plec la concursuri. Ma chemasera, de foarte multe ori, la raion. Aveam o teama, ca nu reusesc, sa nu ma fac de rusine in fata prietenilor si colegilor mei din comuna! Nu am cuvinte sa-I multumesc Bunului Dumnezeu pentru harul pe care mi l-a dat!..."

Cand vine vorba despre regrete, interpreta nu sta pe ganduri: "Am un singur regret: ca n-am invatat sa conduc. Imi pare foarte rau ca nu pot sa ma urc in masina, sa plec unde vreau eu, cand vreau eu. Am avut insa foarte multe accidente si am prins frica de masina. Atunci m-am lasat pagubasa!", spune Maria Ciobanu.

Copiii sai au fost inzestrati cu talent. Au primit din sufletul mamei lor un dar inestimabil: cantecul. "Sunt o mama foarte fericita, ma mandresc cu copiii mei, cu nepotii mei – Nicolas (baietelul Leontinei), Ioana-Maria (fetita lui Ionut, care la doi ani si jumatate canta cu mine!), fratele ei, Vlad-Ionut, Mariana si Cristi (copiii Cameliei). Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea zile sa-i vad si pe nepotii mei cantand. Fara copii si fara cantec nu as putea trai! Muzica a fost viata mea, cantecul popular a fost hrana mea sufleteasca. Eu nu am cantat un cantec daca nu l-am iubit si nu l-am trecut prin adancul sufletului meu. Toate cantecele mele imi sunt dragi. Toate au fost slagare. Publicul le-a iubit si ii multumesc ca m-a sustinut 50 de ani de cariera si 75 de ani de viata. Am fost si vara asta pe litoral si spectatorii au venit cu bratele pline de flori spre scena. Le multumesc ca ma iubesc si ma indragesc si la varsta asta! Le rog de sanatate! Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa le dea sanatate", a incheiat Maria Ciobanu.