Astăzi e ziua ta: Maria Voinea

A dedicat o mare parte din timp, energie şi cunoaştere studenţilor săi dragi, sociologi, jurişti, psihopedagogi, cu care se mândreşte. Îi consi­deră partenerii săi profesionali, prietenii săi, îi respectă şi se bucură de succesele lor. Prorectorul Universităţii Bucureşti, prof. univ. dr Maria Voinea, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

Am avut şansa să lucrez cu profesorul H. Stahl
"S-au împlinit zilele acestea 40 de ani de la absolvirea facultăţii - prilej special de evocare a unui timp pe care, în mod firesc, generaţia mea îl regretă - tinereţea. Este un moment deosebit în semnificaţii, deoarece fac parte din prima generaţie de sociologi ai Universităţii din Bucureşti (şi din ţară) după 20 de ani de interdicţie a învăţământului şi cercetării în acest domeniu. Cu mândrie afirm că această promoţie a contribuit în mod substanţial la dezvoltarea sociologiei ca ştiinţă şi profesie, a continuat şi perfecţionat tradiţia şcolii Sociologice interbelice, de numele şi activitatea căreia se leagă mari personalităţi ale culturii române: Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl, Anton Golopenţia, Traian Herseni ş.a.

Am avut şansa să studiez şi să lucrez lângă profesorul H. Stahl care mi-a fost conducător ştiinţific al tezei de doctorat (susţinut în 1980) şi de la care am învăţat că sociologul trebuie să cunoască multe, dar să se specializeze într-o singură direcţie în care să exceleze.

Sărbătoresc totodată 40 de ani de carieră universitară pe care destinul meu personal, dar şi istoria la scară macro îi împarte simetric în două: 20 de ani în comunism, în care am funcţionat ca asistent universitar fără să am posibilitatea promovării, şi 20 de ani de la evenimentele din 1989, când s-au deschis reale oportunităţi de promovare care mi-au permis, prin concursuri succesive, să ajung la statutul de astăzi.

Dincolo de mine mă gândesc la generaţiile de astăzi care în momentul de faţă întâmpină greutăţi şi obstacole financiare şi administrative privind promovările profesionale şi un trai decent.

În contextul actual, nu aş dori să fiu în fruntea Ministerului Educaţiei. Dacă aş accepta un exerciţiu de imaginaţie şi aş ocupa vremelnic acest post, aş lupta pentru creşterea prestigiului profesiei didactice, pentru păstrarea autonomiei universitare şi pentru susţinerea financiară a elevilor şi studenţilor performanţi.

La vârsta mea am multe amintiri frumoase legate de familia mea şi de studenţii mei. Aş retrăi în timp real primii ani de viaţă în care m-am simţit extrem de ocrotită şi iubită de părinţii mei, care mi-au insuflat valori fundamentale pentru formarea mea ca om şi profesor: dragostea de carte, cins­tea, hărnicia, toleranţa, respectul pentru ceilalţi. Cu siguranţă cea mai frumoasă zi din viaţa mea rămâne 26 iunie 1975, când a venit pe lume fiul meu, Liviu, care este şi cea mai mare realizare personală.

De ziua mea îmi este dor de toţi cei dragi, de la rude şi prieteni până la studenţi, doctoranzi şi doctori formaţi de mine. Le urez tot binele din lume!"