Astăzi e ziua ta, Marius Oprea

Istoric, poet, eseist, fost preşedinte al Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, Marius Oprea împlineşte astăzi 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Cea mai bună formulă de răzbunare pe cei care m-au umilit este să le scriu istoria”
“Să trăim bine!”
A fost foarte prins în ultima perioadă şi chiar şi astăzi, de ziua sa, va fi la Jilava, unde organizează o expoziţie comemorativă pentru Corneliu Coposu. “E straniu să-ţi petreci ziua de naştere la Jilava”, spune cunoscutul istoric.

A fost îndrăgostit de arheologie, a lucrat foarte mult pe şantiere arheologice încă din vremea în care era elev de liceu, “am făcut un liceu de filologie-istorie şi toată viaţa mea am visat să fiu arheolog. La un moment dat, la finele anilor ’80, aflându-mă pe un şantier arheologic, am fost arestat de securitate pentru că, împreună cu mai mulţi colegi de la Universitatea din Bucureşti, de la istorie, filologie, am pus manifeste împotriva cultului personalităţii. Nu ne imaginam atunci, ca de altfel majoritatea românilor, că o să pice comunismul. Şi asta mi-a schimbat destinul, practic ziua de 12 iulie 1988, când am fost arestat şi supus unei anchete îndelungate şi relativ dure. După ’89, gândindu-mă în toată această perioadă cum să mă răzbun pe cei care m-au umilit într-o asemenea măsură, m-am gândit că cea mai bună formulă este să le scriu istoria. Astfel m-am dedicat din ’90 până în prezent cercetării mecanismelor securităţii şi, în cele din urmă, din 2006 încoace am întemeiat şi o nouă ramură de cercetare pentru că m-am întors la prima mea dragoste, arheologia. Încerc să găsesc osemintele celor care au fost ucişi de securitate sau care au murit în beciurile închisorilor şi să le dau familiilor”, povesteşte sărbătoritul nostru despre începutul carierei sale.

Pe măsură ce a înaintat în vârstă, a căpătat o anumită perspectivă asupra vieţii şi a celor din jur pentru că a început să creadă cu adevărat în Dumnezeu. Oamenii trebuie să ştie că nu este atât de încrâncenat pe cât se spune, că a scris şi trei cărţi de poezie, acum lucrează la un roman, “deci nu sunt un taliban anticomunist, încerc să-mi păstrez luciditatea, deşi tema de studiu este una care te supune unor mari emoţii”.

Este extrem de dificil să trăieşti numai din scris, “cred că se pot număra pe degetele de la o mână cei care reuşesc această nobilă performanţă, aşa că, în genere, e o muncă cumva tristă, însă cred că, de vreme ce-mi luaţi acest interviu, devenind o persoană publică, înseamnă că am făcut destul de multe lucruri bune. Nu simt că am 50 de ani, în mintea mea am rămas undeva pe la 18-20 de ani. Parcă am încremenit la finele anilor ’80”.

Despre datoriile care le are faţă de el, spune că sunt multe. “În primul rând, ar trebui să mă dedic mai mult vieţii de familie, fiului meu, simt că ar trebui să mă schimb într-un fel pentru că sunt destul de abulic şi dezordonat, deşi imaginea mea publică ar spune altele, dar ştiu eu despre mine mai multe decât ar putea şti oricine.”
La cei 50 de ani pe care îi împlineşte astăzi... “Să trăim bine!”