Astăzi e ziua ta: Medeea Marinescu.

Se face remarcata in toate rolurile sale printr-o mare putere emotiva, degaja caldura, energie, emotie. Dupa ce a cucerit publicul autohton, a reusit sa ii cucereasca si pe cinefilii din Franta, si nu numai. Maine, Medeea Ma­rinescu isi sarbatoreste ziua de nastere. Ii uram 'La multi ani!'.

'A mai trecut un an. Teribil de repede. Asta si poate pentru ca am trait multe evenimente, intamplari, intalniri. Un an bogat in «desco­periri» alaturi de fiul meu, Luca, un an in care am mai invatat cate ceva impreuna cu George despre «meseria» de parinte. Am avut spectacol, urmeaza un altul, in alt colt de tara. Imi place sa calatoresc si sa intalnesc oameni. Sunt doar nascuta intr-o zodie de aer, indragostita de miscare, de comunicare. Nu se putea sa-mi aleg o meserie mai buna!

S-a intamplat ca in acest an sa revin in cinematograful francez cu pelicula «Donnant Donnant», alaturi de Isabelle Mergault (regizoarea filmului) si Daniel Auteuil (celebrul meu partener din film). Ei fac parte din acea «familie» artistica pe care o pretuiesc mult, pe care am avut sansa sa o intalnesc, sa o cunosc lucrand, si pe care o asez cu grija intre acele cateva intalniri importante din cariera mea.
Am revenit acasa, in tara. N-am apucat sa ma dezmeticesc bine, ca am si inceput aventura unui nou (nou doar pentru mine) spectacol: «Straini in noapte», alaturi de tanarul meu partener, plin de umor, de farmec, neobosit in a-si seduce publicul, Florin Piersic.

Am calatorit mult cu acest spectacol, am cunoscut mereu un public indragostit de teatru, cu respect fata de munca noastra, generos in a-si exprima bucuria unei seri petrecute la teatru. E rasplata pe care o primim ca artisti, poate cea mai importanta, cea mai asteptata.

Nu pot sa nu vorbesc si despre «Dineu cu prosti», spectacolul Nationalului, in a carui distributie ma numar si eu. Daca ar fi sa contabilizez succesul acestui spectacol dupa telefoanele primite cu rugaminti de a face rost de bilete, as fi tentata sa spun ca nu e un simplu succes, e de-a dreptul un tsunami. Reconfortant si periculos in acelasi timp.

Astept acum premiera, noua mea premiera, «Purificare», un spectacol de echipa, un text surprinzator prin mesajul sau. Sunt nelinistita, dar increzatoare in aceasta noua intalnire cu publicul.
Am vorbit despre teatru, despre film, despre intalnirile mele pe scene, pe platouri, in salile de teatru. Sunt parte din viata mea. Cealalta parte, cea mai importanta, e acasa. Ince­pand cu fiul meu, Luca Ioan, cu Geor­ge, partenerul meu de viata, in­te­legator si discret, cu surorile si pa­rin­tii mei. Nu stiu cum ar fi aratat via­ta mea daca ma nasteam in alta parte a lumii, dar sunt convinsa ca nu as fi fost cea de acum daca nu erau ei.

In curand, fiul meu va implini 2 ani. Imi doresc sa creasca sanatos si fericit. Si mi-as mai dori ca in anii ce vor urma lumea in care el va creste sa fie un pic mai luminoasa, mai ci­vilizata, mai innobilata prin genero­zitate, intelegere si iubire. Nu e simplu, nici imposibil. Dar asta depinde si de mine, si de dumneavoastra, cei care cititi aceste randuri, de noi. Vom reusi?'