Astăzi e ziua ta... Mihai Constantin!

"Dragostea m-a făcut să mă simt dureros de viu" Apreciatul jurnalist Mihai Constantin împlineşte astăzi 33 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Mai mereu ziua mea de naştere m-a luat pe nepregătite şi de aceea nici nu prea mi-am serbat-o. 19 ani i-am împlinit în redacţia de ziar scriind un articol de prima pagină, 29 şi 30 m-au prins în America, odată la inundaţiile din New Orleans şi apoi în tren între Washington şi New York, iar anul acesta, încă preocupat de Festivalul «Cerbul de Aur» pe care am avut onoarea să-l prezint. Şi uite că tocmai pe acestea nu le-am uitat. Sunt preţul plătit pentru cariera pe care mi-am ales-o, care mi-a dat şi enorme satisfacţii. Cred că nu m-ar fi deranjat să mă fi născut la 29 februarie şi să am grija unei petreceri o dată la 4 ani. Mă simt însă protejat de patroana zilei de 8 septembrie, Fecioara Maria, şi cred că toţi cei născuţi astăzi trăiesc cu o uşoară căldură în creştet ştiind că sunt serbaţi o dată cu Naşterea Maicii Domnului.

De 7 ani biografia profesională şi cea personală mi-au fost marcate de muncă în Televiziunea Română. M-am hrănit din reuşite, dar am tras şi ponoasele expunerii în redacţia de ştiri a singurei televiziuni faţă de care românii de pretutindeni pot emite pretenţii de calitate şi conţinut. Pentru că este televiziunea lor. E televiziunea publică. Şi implicit destinul jurnalistic al TVR s-a mulat pe armoniile, dar şi pe distonanţele din spaţiul public. Am învăţat că, oricare ţi-ar fi profesia, eşti ceea ce munceşti. Aşa că mă consider norocos că în confuzia generală a primilor ani '90 am ştiut că vreau să devin jurnalist. E crucial să-ţi placă ceea ce faci, să ai mereu un scop la orizont şi să încerci să te perfecţionezi permanent. Drumul prin viaţă este ca un roman de mister. Tu ca personaj nu poţi trece dintr-o filă în alta dacă nu rezolvi enigmele situaţiei prezente. Ai să vezi apoi că ţi se deschid alte şi alte uşi şi nici nu mai contează încotro te îndrepţi, importantă este călătoria. Căci, spunea un poet, dacă am ajunge la capăt, ne-am simţi goi şi seci ca un ţel atins.

În viaţă, dragostea m-a făcut să mă simt dureros de viu, ca o rană deschisă, dar împlinirile profesionale şi intelectuale sunt cele care m-au rotunjit ca o sferă de lumină. Nici nu trebuie să fie ceva extraordinar, ci doar un lucru bine făcut.

Şi nu îmi place să aştept prea mult de la o zi anume. Rămân mereu deschis oportunităţilor şi în felul acesta pot avea zeci de aniversări într-un an. Sunt poate vorbe prea mari pentru lucruri mărunte.

Însă sper ca cititorii să zâmbească îngăduitori şi în cunoştinţă de cauză.

Ştiu că o mare felie de viaţă, cea de părinte, îmi este deocamdată necunoscută, dar sper să deschid şi acea uşă în anii care vin."