Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Nu cred că, dacă aş lua-o de la inceput cu alte date, aş fi foarte fericit, poate mi-ar plăcea să stea vărsta pe loc şi să nu inaintez, dar numai că una e ce ne place şi alta e ce se poate", spunea indrăgitul cantautor. Mihai Constantinescu implineşte astăzi 62 de ani.
"Nu cred că, dacă aş lua-o de la inceput cu alte date, aş fi foarte fericit, poate mi-ar plăcea să stea vărsta pe loc şi să nu inaintez, dar numai că una e ce ne place şi alta e ce se poate", spunea indrăgitul cantautor. Mihai Constantinescu implineşte astăzi 62 de ani.
"Astăzi, cănd imi ascult piesele, nu cred că le-am făcut eu. Am impresia că doar le-am căntat, in nici un caz că le-am găndit eu. Este un sentiment foarte ciudat. Sunt foarte sentimental. Din păcate, prea puţină lume mai simte aşa şi mi se pare trist. Cred că muzica actuală este muzica vremurilor pe care le trăim şi trebuie luată ca atare. Este muzica unei alte generaţii, a unor oameni care găndesc total diferit. Probabil că ei aşa simt, probabil că pentru ei asta reprezintă suprema exprimare şi nu trebuie condamnaţi pentru asta. Cred sau cel puţin sper că, intr-o bună zi, muzica care a avut şi va avea melodie va fi cea care va sta in faţă. Fără melodie nu se poate. Consider că melodia este sfăntă şi muzica fără melodie nu va avea niciodată şansa să ţină. Stilul mi l-am mai schimbat prin orchestraţii, cu timpul. Ca să-ţi poţi schimba cu totul stilul, ar insemna să incepi să găndeşti cu totul altfel.
Au fost mai multe momente de cumpănă in viaţa mea, insă cele care m-au marcat cel mai tare au fost cele in care am avut de-a face cu anumite accidente. Cănd eram copil, un accident de călărie m-a speriat foarte tare. A urmat un accident care mi s-a intămplat la şcoală. Am mai avut accident cu maşina in Germania, nu din vina mea. Apoi au inceput să mă sperie anumite lucruri pe care deşi vrei să le faci cineva se opune. Atunci incepi să ajungi la concluzia că sau asta este soarta ta sau pe undeva dramul de noroc s-a dus, şi nu vreau să cred asta. Mă felicit pentru tot ce am făcut, pentru tot ce am muncit, pentru tot ce am lăsat in spate in ceea ce priveşte muzica. Nu faptul că am căntat, ci faptul că am creat. Mă mustru, pentru că nu am ştiut cum să-mi gestionez imensul talent pe care l-am avut şi de care nu am fost conştient.
O dată cu trecerea timpului, dintr-un om foarte imprudent am devenit un om ceva mai prudent şi mai conştient că nu merită să-mi risc viaţa. Privind in urmă, multă muncă cheltuită pare să fie o treabă care a trecut extrem de repede. Totul este ca un vis şi, in final, viaţa noastră este un popas prea scurt intre două momente principale, cel al naşterii şi cel al dispariţiei. Imi doresc să-mi rezolv o problemă esenţială, problema mea normativă. Nu consider că este firesc ca, după ce iţi vezi de treaba ta şi eşti un om care ai respectat pe toată lumea, să ajungi in stradă. Este o mare ruşine vizavi de cei care, deşi ştiu, nu fac nimic."
