“Astăzi e ziua ta...” – Mihai Pocorschi

“Fecioarele, o colecţie de contraste”
Încă de la 12 ani cocheta cu muzica. A trecut puţin prin folk, a pus bazele trupei Holograf, apoi a compus. În ’90, toţi românii fredonau imnul echipei naţionale de fotbal de la Campionatul Mondial din Italia pe care el l-a compus şi l-a interpretat. Astăzi, Mihai Pocorschi, membru VH2, îşi aniversează ziua de naştere.

“Fecioarele, o colecţie de contraste”
Încă de la 12 ani cocheta cu muzica. A trecut puţin prin folk, a pus bazele trupei Holograf, apoi a compus. În ’90, toţi românii fredonau imnul echipei naţionale de fotbal de la Campionatul Mondial din Italia pe care el l-a compus şi l-a interpretat. Astăzi, Mihai Pocorschi, membru VH2, îşi aniversează ziua de naştere.

“Am fost şi sînt o persoană foarte activă. În afară de concertele cu VH2, mixez şi masterizez viitorul disc al grupului. Tot promitem de vreo trei ani că îl lansăm, aşa că sper să se întîmple anul acesta. Durează atît de mult pentru că vrem să iasă bine. În plus, sînt la o vîrstă la care nu mai pot lăsa lucrurile la voia întîmplării. Cum a pornit totul? Pur şi simplu, sînt de părere că unor oameni le-a scris Dumnezeu să facă muzică. Eu am început să cînt pe la vîrsta de 12 ani. Multe dintre visurile mele în legătură cu cariera s-au împlinit. Mi-am dorit ca muzica mea să placă cît mai multor oameni. Cred că am reuşit. Pe plan profesional am două modele. Unul este Sting, iar celălalt a cîntat luni seara la Braşov. Este vorba de Steve Lukather de la Toto. Un mare chitarist, însă foarte puţină lume îl ştie aici.

Nu ţin minte să fi făcut sacrificii pentru carieră. Atîta vreme cît viaţa ta este plină de lucruri care îţi plac, niciodată nu percepi eforturile pe care le faci ca pe un sacrificiu. De cele mai multe ori, muzicienii, poate şi alţi artişti, sînt oameni norocoşi, care au posibilitatea să-şi cîştige existenţa făcînd ceea ce le place cel mai mult. Aici, hobby-ul se întîlneşte cu ocupaţia de bază.

Consider că am reuşit să împac bine planul personal cu cel profesional. Am o căsnicie de lungă durată şi doi băieţi mari, 26 de ani şi 23 de ani. Cum mă definesc ca persoană? Fecioarele sînt totuşi o colecţie de contraste. Sînt şi un tip raţional, dar sînt de un romantism de multe ori excesiv. Asta se vede şi în opera mea, pînă la urmă... Sînt echilibrat, dar am şi momente de exuberanţă.

Nu prea mă felicit pentru nimic, dar nici nu regret ceva din ceea ce am făcut pînă acum. În general, unul dintre obiceiurile mele cele mai importante este să nu privesc în urmă. De cele mai multe ori, priveşti în urmă retrospectiv în momentul în care nu mai ai ceva de făcut în prezent. Eu, dimpotrivă, îmi dedic gîndurile şi întreaga activitate asupra a ceea ce se întîmplă astăzi şi eventual a ceea ce se va întîmpla mîine.”