x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Astazi e ziua ta..." – Mircea Baniciu

0
31 Iul 2008 - 00:00


"Am ales calea cea mai riscanta..."
Mircea Baniciu implineste astazi 59 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!"



"Am ales calea cea mai riscantă..."
Mircea Baniciu împlineşte astăzi 59 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"

"Cred că mi-am păstrat o bună parte din naivitate, o bună parte din dorinţa de a face ceva şi din optimismul pe care l-am avut la începutul carierei mele, dar s-au schimbat vremurile şi m-am adaptat lor. Mă pregăteam să devin un bun arhitect. Atunci a apărut Nicu Covaci şi mi-a zis: «Vino cu noi în Phoenix!». Lucrurile au decurs în aşa fel încît am terminat facultatea, dar nu am ajuns niciodată un bun arhitect. M-a bucurat succesul pe care l-am avut şi faptul că am făcut întotdeauna ce mi-am ales şi ce mi-a plăcut", mărturisea îndrăgitul cantautor.

"Se zice că cei născuţi în zi de duminică sînt norocoşi. Mă consider unul dintre aceştia, iar ziua mea aş vrea să pară cea mai frumoasă dintre duminici. Mircea Baniciu cel de astăzi şi Mircea Baniciu de la începutul anilor ’70... Diferenţa e vizibilă doar fizic. Mă trezesc adeseori gîndind ca atunci, încercînd ca atunci, cîntînd ca atunci, pentru că anii aceia au fost de fapt cei ce m-au definit ca om, artist etc...

Cred că am pierdut cîndva liniştea, tihna unei vieţi de om aşezat, cumsecade, cred că e termenul cel mai potrivit. Nu-mi pare rău, pentru că bucuria scenei cu toate ce vin după dînsa au fost şi rămîn lucrurile ce mi le-am dorit cel mai tare. Despre bucuriile şi dezamăgirile mele aş putea scrie o carte. Aş prefera însă să o las pentru mai tîrziu.

Îmi aleg uneori versuri gata scrise, alteori compun muzică şi le scriu sau apelez la poeţi consacraţi, cei care fac treaba asta cu mult mai bine. Am lucrat de-a lungul timpului şi voi mai lucra cu oameni de litere, a căror prezenţă o caut mereu, Dan Verona, George Ţărnea, Şerban Foarţă, Andrei Ujică, Victor Cîrcu, Dinu Olăraşu şi încă mulţi alţii. Am ascultat în ultima vreme piese foarte inspirate, semn că muzica în România începe să revină la... muzică! Perioada cu play-back apune, în loc apar tineri care chiar vor şi ştiu muzică. Cuvinte urîte nu ţin minte să-mi fi fost adresate pe stradă, dar am fost adesea întîmpinat cu «Bravo, Baniciule! Nu te lăsa, dă-i mai departe!» sau «Cîntecele dumneavoastră ne readuc în minte perioada anilor... ce frumoşi am mai fost...». Sînt cuvinte care n-au cum să te lase rece. Mă felicit pentru curajul pe care l-am avut să aleg calea cea mai riscantă. N-aş zice că dezamăgirile s-au lăsat prea mult aşteptate. Am trecut însă peste cîteva momente... Mustrări!? În nici un caz, poate ar fi trebuit să scriu, să compun mai mult, însă...

De la început visam să fiu undeva pe o scenă mare, cu o sală imensă în faţa mea, vis care a devenit real la primul spectacol Phoenix la Sala Polivalentă din Bucureşti. Atunci am avut revelaţia unui fapt împlinit! A fost de senzaţie! Visul meu de copil era real... În rest... «La mulţi ani, Baniciule!»."
Citeşte mai multe despre:   calendar

Serviciul de email marketing furnizat de