x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, Mona Nicolici

0
Autor: Ramona Vintila 17 Ian 2014 - 00:06
Astăzi e ziua ta, Mona Nicolici


“Recunosc că m-am gândit trei zile ce să scriu şi, de data asta, n-am avut nici o inspiraţie… Nu prea îmi place să scriu despre mine... şi m-am gândit la ceva inedit... Am mai spus asta. Mie îmi plac oamenii. Şi-mi place să am încredere în ei. Am avut încredere mai mare în altcineva decât în mine. Şi am rugat o prietenă să scrie ea despre mine. Doar e ziua mea, nu?”, aşa şi-a început sărbătorita noastră, cunoscuta şi apreciata Mona Nicolici, Head of Community Relations & Social Affairs în cadrul Petrom, “confesiunea” aniversară. Ieri a împlinit 46 de ani. La mulţi ani!

Renunţă la “nu se poate”
“Se poate să rupi barierele, să schimbi lumea din jurul tău, să te reinventezi, să găseşti adevărata iubire, să crezi în oameni. Se poate”
“Apucă geanta cu o mână şi ţine telefonul cu umărul, apoi închide portiera şi armează alarma. Aruncă cheile în geantă şi-şi dă seama că le va căuta vreo 5 minute la plecare. N-are a face. Continuă discuţia la telefon şi merge grăbită spre birou. Ar putea să încetinească pasul, oricum e încă devreme. Oricum, e încă devreme. Sigur găseşte balconul liber pentru o ţigară şi o cafea în linişte. Ştiu că îi place să privească lacul, din clădirea Petrom City. Şi o face în fiecare zi. Dimineaţa şi seara. Ca şi cum se încarcă de energie. Nu că ar duce lipsă. E, mai degrabă, un fel de ritual pentru ea. «O duc pe Maria la balet diseară. Poate mâine? Stai că n-am cum. Mâine, Vlad are concert. Hai s-o lăsăm pe săptămâna viitoare!», şi zâmbeşte cu o licărire în ochi. Copiii o fac cea mai fericită mamă din lume. «Săptămâna viitoare atunci? Ah… Sunt la Viena. Aşa e la începutul anului, ne aliniem strategiile, facem planurile anuale. Da’ poate o să fie mai liber la final de lună.» Zice asta şi închide. Ştie că n-are cum să fie mai liber. Niciodată nu-i. Şi îi place asta. Să fie tot timpul în priză, să creeze proiecte, să vorbească cu oameni. Altfel, s-ar plictisi. Deja se gândeşte cum să-şi împartă timpul între telefoane, mail-uri şi şedinţe până la sfârşitul zilei astfel încât să le facă pe toate. Ştie că poate face orice. Şi le poate face pe toate. «Se poate!» a fost întotdeauna crezul ei. A crezut în visurile ei şi le-a dus până la capăt. Şi i-a încurajat şi pe alţii s-o facă. «Se poate să rupi barierele, să schimbi lumea din jurul tău, să te reinventezi, să găseşti adevărata iubire, să crezi în oameni. Se poate. E important pentru tine să crezi!»  Noua campanie Petrom, care ne încurajează să nu renunţăm la visurile noastre, are o parte din ea. Toate visurile, planurile şi oamenii pentru care merită să lupte, sunt dincolo de «nu se poate».
La birou o aşteaptă echipa ei de fete. Salută zâmbind şi se duce să-şi ia cafeaua. Ce zi normală pare a fi şi asta. Şi totuşi, e ziua ei. E ziua în care timpul aleargă mai repede pentru toţi, pentru că ea n-are nevoie de 24 de ore pentru a balansa serviciul, familia şi prietenii. Ziua în care e soare, pentru că îi place cum se reflectă în apă. Sau e nor. Pentru că norii îi amintesc cât de bine e să-i fie dor. Dor de soare.
Oricum ar fi, e ziua ei. Şi cu excepţia prăjiturilor pe care le-a comandat pentru colegi, e o zi ca oricare alta pentru ea. Pentru că nu se bucură de viaţa ei o dată pe an. Ci în fiecare zi.
Pentru că a construit tot ce are pas cu pas. Şi ştiu că nu i-a fost întotdeauna uşor, aşa cum pare din afară. Atunci când mi-e greu, îmi sună în minte cuvintele ei: E important pentru tine să crezi! Nu renunţa la lupta ta. Treci peste obstacole şi învaţă la ce e important să renunţi. Renunţă la «nu se poate». La mulţi ani, Lume!  Azi e ziua Monei Nicolici.”  

Citeşte mai multe despre:   mona nicolici

Serviciul de email marketing furnizat de