Astazi e ziua ta... Monica Davidescu

Ii place sa fie in centrul atentiei. De aceea s-a facut actrita. De curand s-a casatorit cu solistul Aurelian Temisan. Monica Davidescu, la implinirea celor 34 de ani, marturiseste ca, dupa ce obtine ceva, isi doreste si mai mult.

"Daca imi iei munca, mi-ai luat tot"

Ii place sa fie in centrul atentiei. De aceea s-a facut actrita. De curand s-a casatorit cu solistul Aurelian Temisan. Monica Davidescu, la implinirea celor 34 de ani, marturiseste ca, dupa ce obtine ceva, isi doreste si mai mult.

"Se incheie un an bun pentru mine. Cea mai mare realizare pe plan personal este casatoria. Nunta a fost o petrecere reusita. Am cantat, am dansat, am facut un film, pe care l-am lucrat mult inainte. Am facut multe surprize, in care noi am fost protagonistii. In clipa in care toti oamenii, indiferent de conditia lor, artisti, contabili, avocati sau oameni simpli, s-au ridicat la dans, nu a mai contat cine cu ce era imbracat, nu a mai contat daca danseaza desculti sau nu. Conta doar petrecerea. Asta inseamna ca toti s-au simtit bine. Noi ne-am simtit extraordinar de bine cand i-am vazut pe ei atat de fericiti.

Pe plan profesional, cea mai mare satisfactie este «Chicago». Sa joc intr-un musical a fost foarte nou pentru mine, intangibil la un moment dat. Cand am vazut ca se poate, am zis: «Eu pot sa ating orizontul cu mana!». In ceea ce ma priveste, am depasit acea bariera, pe care mi-o pusesem singura, la modul ca eu nu sunt cantareata, sunt doar actrita. In clipa in care am trecut de primul spectacol si mi-am dat seama ca pot sa cant live, si asta dupa ce joci, dansezi si esti cu sufletul la gura mai mult de doua-trei ore, mi-am zis ca pot sa fac si mai mult. Imi place ceea ce fac. Ma straduiesc sa fac lucrul acesta cat mai bine si cat mai sincer cu putinta. Daca imi iei munca, mi-ai luat tot.

Destinul meu este scris. E cineva acolo Sus care asaza lucrurile in asa fel incat ele sa se intample spre a merge pe aceasta linie desenata de destinul meu. M-am nascut la tara, intr-o familie de oameni saraci, as putea spune, normali. Mama a murit cand eu aveam 3 ani. M-a crescut bunica din partea tatalui. Am facut liceul, apoi am venit la Bucuresti sa fac figuratie la televiziune si am intrat in lumea pe care mi-am dorit-o, dar fara sa stiu ca mi-o doresc, aceasta a artisticului. Acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu o intalneam pe Radu Elena, care pentru nimeni nu are vreo importanta, dar pentru mine este mamaie din Bucuresti. Ce ma faceam daca nu ma intalneam cu Brandusa Novac, care mi-a zis: «Tu ramai la mine in trupa!». As fi plecat inapoi la mine la tara si as fi fost invatatoare. Ce ma faceam fara intalnirea cu Grigore Gosa, profesorul meu, fara intalnirea cu directorul Teatrului National, Dinu Sararu, care are un cult pentru actori si care ne-a luat, vreo 40 de actori tineri ai Nationalului, si ne-a pus in roluri, ne-a pus sa dam interviuri, ne-a pus sa jucam orice, oricand. Ce faceam fara toate astea? Nu stiu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii importanti pe care i-am intalnit la momentele importante din viata mea!"

REALIZARE
"Pe plan profesional, cea mai mare satisfactie este «Chicago». Sa joc intr-un musical a fost foarte nou pentru mine, intangibil la un moment dat. Cand am vazut ca se poate, am zis: «Eu pot sa ating orizontul cu mana!»" - Monica Davidescu, actrita