"Astăzi e ziua ta...": Nicolae Angelescu

Timp de şapte ani a fost preşedintele Societăţii Române de Chirurgie. A lăsat după sine o echipă de tineri chirurgi despre care socoteşte că sunt printre cele mai bune mâini din Bucureşti şi poate chiar din ţară. Profesorul Nicolae Angelescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

"Mi-a plăcut medicina încă de mic, mai exact chirurgia. Am început să o îndrăgesc din ce în ce mai mult în momentul în care am devenit student şi am luat contact cu spitalul şi clinica. Am terminat facultatea, dar am rămas încă doi ani intern. Mi-am luat titlul de doctor, am urmat un stagiu de chirurgie experimentală cu o bursă oferită pe plan european, printr-un concurs pe care l-am câştigat. Din 1972 până în 1984 am lucrat la Spitalul «23 August», actualul «Sf. Pantelimon». Aici am devenit şef de lucrări şi conferenţiar. Apoi am preluat Clinica de Chirurgie de la Colţea şi am dus-o până în 2003, când m-am pensionat. Am devenit profesor şi pe parcurs am elaborat o serie de lucrări ştiinţifice, în afară de comunicări şi articole scrise prin diverse reviste.
În chirurgia românească am avut câteva contribuţii printre care şi introducerea chirurgiei laparoscopice şi endoscopice la Bucureşti. Chirurgia endoscopică făcută de către chirurg şi ecografia făcută de către chirurg le-am introdus pentru prima dată în ţară. Am fost, pentru o perioadă destul de îndelungată, între 1987-1995, secretar general al Societăţii Române de Chirurgie, iar din 1995 până în 2002 am fost preşedintele SRC. Din 1995 până în 2004 am fost redactorul-şef al revistei de chirurgie. Am organizat în toată această perioadă o serie de congrese de chirurgie, printre care şi congresul centenar, când SRC a împlinit 100 de ani de la fondarea ei în 1898 de către Toma Ionescu.
Întotdeauna am avut grijă să le inspir studenţilor mei cultul muncii, aşa cum mi l-au inspirat şi mie părinţii. Asta ca să poată sta mereu pe picioarele lor, cum spune românul. Asta nu se poate obţine decât citind şi făcându-ţi ucenicia pe lângă un maestru, aşa cum am făcut şi eu. Unui chirurg îi trebuie un bagaj de cunoştinţe medicale în general, nu numai de chirurgie. Chirurgia nu se poate face în afara medicinei. Bagajul acesta de cunoştinţe medicale trebuie dublat de cunoştinţele chirurgicale atât teoretice, cât şi practice. Chirurgia se face cu mâna, dar mâna, aşa cum spunea un chirurg, trebuie condusă de cap. În afară de acestea e necesară o rezistenţă fizică, pentru că, în momentul în care ai intrat într-o operaţie, dacă a venit ora închiderii, nu poţi să laşi bolnavul şi să pleci acasă. În chirurgie trebuie să mai ştii că există o serie de renunţări: timpul liber, distracţiile... Aş vrea să lansez un apel către generaţia tânără de chirurgi... În ciuda greutăţilor cu care se confruntă, să nu se lase învinşi, să lupte ca să-şi impună punctul de vedere. Să împingă chirurgia românească să ajungă la nivel mondial."