S-a născut la Râmnicu Vîlcea, făcând şcoala la Sibiu şi Râmnicu Vâlcea iar facultatea la Bucureşti. Din 1963 a urcat treptele universitare (pe una a stat şi un sfert de veac), devenind profesor şi doctor în litere, ceea ce este şi azi. I-a avut profesori pe G. Călinescu, Tudor Vianu, Al Rosetti, Iorgu Iordan, Al. Byck, E. Papu şi pe alţii. Cariera literară a început-o în 1962, când G. Ivaşcu, acela care l-a adus la facultate ca preparator şi i-a încredinţat cronica literară a “Contemporanului” în 1962, l-a încurajat să scrie critică, omorându-l pe romancierul care se credea a fi. A publicat cronică, săptămână de săptămână, 32 de ani, la “Contemporanul” şi la “România literară”. Din 1990, a devenit director al “României literare” şi editorialistul ei. Din 2005, a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Este membru corespondent al Academiei Române. A fost preşedinte al Partidului Alianţei Civice şi senator din partea lui, membru în zeci de comitete şi comiţii, precum personajul lui Caragiale. A publicat, pe lângă sute de cronici şi articole rămase în volume (o mică parte, în “Lista lui Manolescu”, 3 volume, la Editura Aula din Braşov), şi un număr de cărţi cum ar fi “Teme” (7 volume), “Lecturi infidele” (1966), “Metamorfozele poeziei” (1968), “Contradicţia lui Maiorescu” (1970), “Introducere în opera lui Odobescu” (1976), “Arca lui Noe”, 3 volume (1981–1989), “Istoria critică a literaturii române”, vol. 1 (1990), “Poeţi romantici” (1999) etc. A primit toate premiile posibile, în genul său, ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Uniunii Scriitorilor din România, Academiei, Asociaţiei Editorilor, ale unor reviste culturale, ale ASPRO etc. Este Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres conferit de Guvernul Francez, iar preşedinţia României i-a decernat Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce. Nicolae Manolescu împlineşte astăzi 75 de ani. La mulţi ani!
“Cel mai important în viaţă este să trăieşti aşa cum îţi place, să fii fericit şi împăcat cu tine însuţi”
Dumnezeu i-a permis să facă în viaţă exact ce i-a plăcut
N-are nici o importanţă unde eşti şi ce faci, important este să faci bine, spunea preşedintele USR. “Este un lucru fundamental, după părerea mea. De asemenea, trebuie să ai conştiinţa împăcată că nu ai făcut ticăloşii, că n-ai făcut rău altora. Toţi greşim, facem tâmpenii în viaţă, dar sunt greşeli şi greşeli.”
Crede că cel mai important în viaţă este să trăieşti aşa cum îţi place, “să fii fericit şi împăcat cu tine însuţi. Când un copil îşi alege cariera, şcoala pe care vrea să o urmeze, întotdeauna îi spun să aleagă ceea ce crede că îi place şi unde poate să facă ceva. Să nu aleagă în funcţie de alte criterii, cum ar fi e mai bănoasă meseria asta decât cealaltă, dacă aleg meseria asta plec în străinătate, dacă nu rămân acasă.”
Ar fi grozav dacă, atunci când ne naştem, am putea să alegem. “Acum e un pic prea târziu. Nu am motive să mă plâng că m-am născut unde m-am născut, că am trăit cum am trăit, că am făcut meseria pe care o fac. Mă declar mulţumit, am văzut şi mai rele. Dumnezeu a fost îngăduitor, mi-a permis să fac în viaţă exact ce mi-a plăcut să fac, asta mi-am dorit din capul locului, asta am făcut. Am scris cărţi şi am predat literatură la facultate, nu am vrut altceva. Sănătate mi-a dat Dumnezeu, nu am fost bolnav sau în spital, părinţii mi-au trăit foarte mult, am doi copii frumoşi. Nu vreau să mă plâng, să-l mânii pe Dumnezeu. Mă uit în jur şi văd atâta mizerie şi nenorociri încât îmi vine să zic: «Doamne, mulţumescu-ţi, nu vreau altă viaţă»”.