Astăzi e ziua ta: Oana Sârbu

Oana Sârbu, o prezenţă discretă şi sensibilă, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

Am foarte multe lucruri să spun, deşi vorbesc puţin
"Trăiesc, pur şi simplu. Aş dori să fie altfel în România, dar e din ce în ce mai... complicat şi ambiguu. Ah, da, am lumea mea în care evadez întotdeauna din cotidianul acesta, repede, dar nu mi-e de-ajuns: aş vrea să fie şi la noi cum e la alţii, să mă bucur pe stradă cum mă bucur când plec oriunde, dar, din păcate...

Nu mă gândesc cum ar fi fost să fie altfel. Dar probabil că nu mi se potriveşte România, ci mai degrabă Franţa, Anglia, Spania... ţări cu civilizaţii de secole... poate dacă aş fi făcut un film de aşa mare succes ca «Liceenii» în America, aş fi trăit încă o viaţă din difuzări. În România însă, mă bucur, ca şi alţi copii, că văd un film cu şi despre tineri dintr-o epocă pe care am dorit-o apusă şi pe care am înlocuit-o cu una mai a naibii... şi mă-ntristez că tinerii regizori nu găsesc disponibilitatea roman­tismului vârstei tinere de acum, spre a transpune o poveste de dragoste pe marele ecran. Cred că românii aceştia, atât de tulburaţi şi rătăciţi, ar privi cu drag un astfel de film.

La România n-aş schimba nimic: e atât de frumoasă! Natural de frumoasă!... I-aş amenda la sânge pe cei care au umplut Lacul Vidraru de pet-uri, pe cei care şi acum mai aruncă mucuri de ţigară pe geamul maşinii, pe cei care scuipă-n lift, care ţipă, care vorbesc tare, care se grăbesc nejustificat să golească rafturile ma­gazinelor în prag de sărbători ca apoi să arunce mâncarea... aş face un fel de ordine strictă şi i-aş amenda cel mai mult pe cei care sunt puşi să facă ordine şi legi şi nu fac sau nu respectă legea ei înşişi.

Nu există muzică românească decât foarte puţină şi aceea nu e difuzată. Muzică românească compuneau Gherase Dendrino, Radu Şerban, Bogardo... nu există nici un viitor, suntem la un nivel mic... există o industrie a prostului gust în tot şi-n toate de care pare că unii sunt foarte mândri! Nici afară nu mai compune nimeni muzică, totul e o reluare în diverse forme, a evergreenurilor. Totul e bazat pe imagine, pe formă, iar nu pe fond.

Fără-ndoială că meseria mea mi s-ar fi potrivit dintre toate, cel mai bine, şi-mi pare rău că n-am ales cândva, mai demult, o altă traiectorie. Aici nu sunt împlinită profesio­nal şi nu mă pot integra în ceea ce se doreşte fiindcă nu mă reprezintă nici uman, nici profesional. Doar pot să fac slalom şi să mai cânt muzica pe care mi-o doresc alături de trupa mea şi să mai înregistrez câte o melodie care să mă reprezinte.

Am înregistrat zece melodii noi cu un mare profesionist al muzicii cu care am norocul să colaborez de atâta timp, Virgil Popescu, şi aceste zece melodii se vor aduna în material pentru un album care se va numi «Un altfel de portret», cu influenţe jazz şi bossanova. Sperăm să-l lansăm în scurt timp.

Nu-mi doresc nimic decât să-i am pe cei dragi lângă mine, să fiu sănătoasă şi să îi pot da fiului meu posibilitatea unei vieţi frumoase. În rest, viaţa mea e minunată aşa cum e. Sunt foarte împăcată cu tot ce depinde de mine să fac. Şi Cineva îmi dăruieşte până s-apuc să-i cer, dintotdeauna!

Am foarte multe lucruri să mai spun, deşi vorbesc puţin. Dar poate într-o carte?"