Astazi e ziua ta... Octavian Paler

Maine, Octavian Paler implineste 80 de ani de existenta. Pentru scriitor e mai degraba un motiv de tristete, caci timpul fuge acum mai repede ca niciodata. Incearca sa puna moartea intre paranteze, dand viata unei noi carti - "Calomnii mitologice".

"Bugetul meu de viata este sumar"

Maine, Octavian Paler implineste 80 de ani de existenta. Pentru scriitor e mai degraba un motiv de tristete, caci timpul fuge acum mai repede ca niciodata. Incearca sa puna moartea intre paranteze, dand viata unei noi carti - "Calomnii mitologice".

"Sunt trist la cei 80 de ani. Vreau sa uit in aceasta zi de mine, daca se poate, pentru ca mi-as intuneca-o si nu vreau sa simt acesti ani ca pe niste ruine. Nu e placut sa nu mai ai ambitii si vanitati. 80 de ani e o varsta penibila. Mai intai pentru ca imi traiesc batranetea rau. Apoi, imi displace sa descopar nise adevaruri pe care le inteleg mai bine decat as fi dorit, pentru ca acum sunt un fel de hiena care se hraneste cu resturi, resturile fiind regretele mele. Regret ca am fost construit anapoda. Sunt un Rac negativ, exemplar. As fi vrut sa nu am defectele zodiei mele atat de accentuat, sa nu fiu atat de introvertit. Nu regret prostiile, pentru ca sunt singurele care dau o anumita culoare biografiei unui om. Mai degraba regret ca nu am facut mai multe, ca am fost prea rezonabil. Am convingerea ca lipsa de masura, puterea de a baga in balanta tot dau adevarata dimensiune a unui destin intregit. Regret ca nu am avut aceasta lipsa de masura si ca am fost prea rezonabil.

Intr-un fel, constat ca singurul lucru cu care ma pot mandri acum sunt dezamagirile mele, pentru ca daca acestea sunt mari, si iluziile mele au fost mari, ceea ce denota ca am avut o parere mai buna despre mine decat as fi crezut. Ma chinuiesc cu o carte acum, ca sa-mi ocup timpul, sa nu mi-l ofer pentru alte ganduri, cum ar fi faptul ca bugetul meu de viata pe care-l mai am de administrat este sumar. Ca oricare om, ma tem. Cata vreme am fost tanar, credeam ca moartea e problema altora, nu si a mea. Cartea la care lucrez se cheama «Calomnii mitologice». E o incercare de a ma desparti de tonul meu plangacios din «Desertul pentru totdeauna» sau «Autoportret intr-o oglinda sparta». Subtitlul noului volum este «Farame de conferinte nerostite», unde «conferintele» sunt tinute in fata unui auditoriu care m-a insotit toata viata - moliile. Oriunde am locuit in Bucuresti, ele au fost prezente, desi am incercat sa le conving pe nenumarate cai sa plece.

Citesc, e adevarat, nu cu aceeasi placere cu care o faceam candva, ascult muzica simfonica, ore intregi de Bach, Ceaikovski. Ma plimb in fiecare zi, daca nu e canicula, pentru ca asa mi-au recomandat medicii, caci printre multele mele «realizari» se numara si un infarct. Dar merg pe strada avand sentimentul ca sunt din ce in ce mai strain de lumea in care traiesc. Il privesc pe Octavian Paler de acum 30 de ani cu un amestec de invidie si compasiune. Invidie pentru tineretea sa si compasiune pentru cat de multe lucruri a ratat. Poate singura realizare este fiul meu. Ce alte realizari? Ce conteaza cartile? " (Mihaela Suciu)

MEMORIE
"Oriunde ma intorc, nu intalnesc altceva decat amintirile mele. Ele ma acopera, se prind de mine, mi se asaza pe buze, pe degete, imi intra in ochi, in urechi, intre ganduri, intre cuvinte si nu mai pot sa merg fara sa lovesc o amintire, s-o fac sa tresara, sa ma doara, sa ma urmareasca" (Octavian Paler - "Mitologii subiective") - Octavian Paler, scriitor