Paul Ciuci, un nume de referinţă în muzica românească, vocalist, chitarist şi compozitor al trupei Compact, împlineşte mâine 53 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Nu mă pregătesc în mod special pentru aniversarea zilei mele de naştere... Ba mai mult, sincer să fiu, sunt chiar nostalgic într-un asemenea moment... Dar fiind o fire veşnic optimistă trec repede peste momentele de meditaţie şi cei care vor să mă felicite, o fac..., ies cu prietenii la o terasă - mulţumesc lui Dumnezeu că m-am născut vara - iar seara sunt cu familia acasă sau într-un restaurant...
Au fost şi aniversări care nu «m-au prins» acasă... eram cu prietenii din Compact în turneu aici, acasă, sau în altă ţară... evident că sărbătoream împreună cu ei. Iar de acasă primeam telefoane şi urările fireşti care se fac cu aceste ocazii. Sunt născut în Câmpia Turzii, lângă Cluj (acelaşi oraş în care este născut şi colegul meu de trupă, Leluţ Vasilescu)... cânt de la 9 ani... mi-a plăcut asta întotdeauna... şi consider un mare dar pe care Bunul Dumnezeu mi l-a dat... să fac în viaţă ceea ce-mi place cel mai mult...Cânt în Compact din anul 1980, când împreună cu Teo, Costi şi Leluţ - la Cluj - am hotărât că vom face cunoscut acest nume în toată ţara...
Cred acum, după aproape 30 de ani, că am reuşit! Iar detalii despre aceasta găsiţi pe site-ul nostru: www.compact.com.ro. Pentru mine a fost foarte important să învăţ următorul lucru: că trebuie să dăruieşti ca să primeşti... altfel nu se poate! Îmi place loialitatea şi încerc în fiecare zi să mă feresc de «capcanele» pe care prostia ni le întinde fiecăruia dintre noi. Nu conştientizez o dată anume care să însemne începutul succesului nostru artistic. Dar văd în bucuria şi entuziasmul publicului care vine la concertele noastre măsura succesului nostru.
Fără să mă gândesc prea mult... prima amintire legată de aprecierea
publicului este concertul pe care l-am avut la Casa de Cultură a Studenţilor «Grigore Preoteasa» din Bucureşti în anul 1987, unde toată lumea din sală a cântat... «Mulţi ani trăiască!». Acest lucru n-am să-l uit niciodată...
ÎMPLINIRE
Mă bucur pentru toate momentele în care am putut să ajut pe cineva aflat în nevoie sau suferinţă... pentru toate clipele în care am fost înţelegător, răbdător, iubitor... plin de milă şi compasiune.
Şi nu mă gândesc cu plăcere la momentele (din nefericire - nu puţine) în care am fost opusul celor spuse mai sus...
Mi-a plăcut să mă nasc unde m-am născut... să fac ceea ce am făcut şi să fiu cine sunt. La 20 de ani iubeam muzica şi chitara. La 40 de ani o iubeam pe Vanessa, fata mea. Astăzi, la 53 de ani, o iubesc pe Vanessa, muzica şi chitara. Nu îmi este dor în mod special de ceva sau cineva... Mă bucur că Dumnezeu mi-a îngăduit încă o aniversare, care «mă prinde» sănătos şi optimist, lucru pentru care îi mulţumesc în fiecare zi din viaţă".
Citește pe Antena3.ro