ASTĂZI E ZIUA TA... Petre Codreanu

"Am fost întotdeauna «flămând»"
"Idealul este asimptotic pentru că noi nu putem să-l atingem, dar trebuie să tindem către el", spune criticul muzical Petre Codreanu. Mâine împlineşte 75 de ani. La mulţi ani!

"Când eram în clasele primare înţelegeam că se pot scrie cuvinte pentru că există un alfabet. Mă întrebam însă cum se poate scrie muzică. Din curiozitate am ajuns să văd un instrument şi în firele de telegraf care întâmplător, în urbea mea, erau exact corzile viorii. Aşa am început să cânt la vioară. Am făcut liceul teoretic, dar la vioară am cântat ca amator, căutând să citesc cât mai multă literatură. Asta mi-a îmbogăţit orizontul culturii muzicale şi am reuşit să intru la Conservator, la muzicologie, în urmă cu 53 de ani. În timpul studenţiei, nişte suflete caritabile au crezut că văd în mine ceva mai mult decât un simplu student. M-au recomandat la revista Muzica, am început să scriu am publicat încă de student. De aici, din treaptă în treaptă am ajuns la vârsta asta... din păcate o bună parte din energia mea s-a consumat în treburi organizatorice fiind director adjunct, apoi director plin pe la vreo trei instituţii lirice.

O mare satisfacţie am avut când am fost publicat, apoi când am fost recunoscut chiar şi pe stradă având nişte rubrici permanente la televiziune în urmă cu mai mulţi ani. Treburile organizatorice mi-au dat posibilitatea de a călători foarte mult, mai ales cu turneele Operei Române. Nu sunt fatalist, dar cred că în viaţă reuşeşti şi datorită unor jocuri ale întâmplării dar şi datorită unor stări conjuncturale care evident, ţin toate de şansă. Este important în ce măsură poţi să exploatezi o şansă, în ce măsură poţi să deschizi o uşă către împlinire.

Am vrut să fiu violonist şi nu am reuşit pentru că mă devora curiozitatea de a cunoaşte cât mai multe în loc să stau să aprofundez... Munca de interpret presupune o încăpăţânare de catâr pentru că trebuie să perseverezi foarte mult pe detaliu până când îl poţi reda aproape perfect. Am fost întotdeauna «flămând» şi am trecut peste munca de detaliu în ceea ce priveşte interpretarea. Aşa că am ratat posibilitatea de a fi instrumentist. Maximum de performanţă a fost să cânt într-un cvartet, în prima tinereţe, care era alcătuit dintr-un cerc de muzicieni cu totul deosebiţi. Aş numi aici pe violoniştii Wilhelm Berger, Dumitru Capoianu, Teodor Grigoriu, Octavian Nemescu; printre violoncelişti pe Gheorghe Firca şi Vasile Tomescu şi pianiştii Mihai Mitrea-Celarianu şi Gheorghe Costinescu.

La acest început de an, de viaţă îmi doresc sănătate. Nu-mi doresc nimic altceva decât să pot munci. În meseria asta nu există ieşire la pensie, dovadă că sunt activ şi în 48-a stagiune în care am intrat. În final vreau să adresez un îndemn pentru tinerii de azi şi de mâine: să crească sănătos din punct de vedere intelectual şi moral, pentru ca România să progreseze."