x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu

0
08 Apr 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu


Vicepresedinte PSD, presedinte al Organizatiei PSD a Municipiului Bucuresti, presedinte al Consiliului National al Rectorilor, prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu a implinit sambata 64 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Mi-as dori sa ne regasim cu totii intr-o Romanie ferm asezata pe drumul renasterii..."
"Ma gandesc, intr-un scurt bilant prilejuit de ziua mea, ce inseamna sa fii cercetator, profesor, dar si om politic in Romania de azi. Inseamna, in acelasi timp, o mare bucurie, o mare raspundere si o mare ingrijorare. Bucurie, pentru ca portile cercetarii si ale lumii academice europene si internationale s-au deschis si pentru Romania, iar este acum posibil sa fii un om de stiinta de varf, relevant la nivel mondial, si la tine acasa. Raspundere, pentru ca, intr-o societate atat de dereglata cum a devenit, in ultimii ani, societatea romaneasca, dascalul (de toate gradele) reprezinta una dintre ultimele garantii ale viitorului. Si ingrijorare, deoarece, sub pretextul «reformei», suntem martorii unui proces de distrugere a invatamantului romanesc. Ma intreb, de asemenea, ca noi toti, ce mi-as dori in viitorul nu foarte indepartat. Si imi spun ca, in primul rand, mi-as dori sa ne regasim cu totii intr-o Romanie ferm asezata pe drumul renasterii din marasmul in care am intrat in ultimii ani. O Romanie in care respectul fata de cetatean sa nu mai fie doar o vorba in vant, aruncata demagogic atunci cand politicienii cauta votul respectivului cetatean. O Romanie care sa priveasca mai senin si mai putin incrancenat viitorul.

Incerc, in acelasi timp, sa scap de amintirea trecutului recent, de ultimii doi-trei ani: ceea ce se vede in urma, in trecutul apropiat, este suficient de trist si de dezamagitor, ca nimeni sa nu-si doreasca sa-si mai aminteasca de aceste aspecte, macar de ziua lui.

Cea mai mare implinire de pana acum, sau macar din ultimii 22 de ani, cati s-au scurs de la Revolutie incoace?... Faptul ca, de circa un deceniu si jumatate, fac parte dintr-o echipa politica de calitate, care a facut si va mai face bine Romaniei.

Cea mai mare dezamagire? Ca nu am putut sa preintampin raul care s-a produs, tot in ultimii trei ani, in domeniul pe care il reprezint, si anume invatamantul. Din pacate, ca politician aflat in opozitie, nu ai la dispozitie parghii executive, iar actuala Putere a evitat nedemocratic pana si dezbaterea, desi masina de vot ii oferea dinainte garantia ca asa-zisele lor reforme vor trece.

O alta intrebare de care nu sunt ocolita, cu aceasta ocazie, este: cand va fi ceva mai bine pentru cetateanul obisnuit? Poate ca voi dezamagi: nu sunt un oracol si, ca om de stiinta, sunt prevenita in privinta validitatii predictiilor, in special in domeniul social-politic. Nu pot decat sa sper ca acel «mai bine» va veni cat mai curand. Insa, fara patetism, asta se va intampla doar daca alegatorii ne vor ajuta sa punem punct acestui episod intunecat din istoria recenta a tarii noastre. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu putem unii fara altii, iar parteneriatul, spre a fi eficient si a avea efect in viata concreta a fiecaruia, trebuie sa inceapa chiar de la urne. «Mintea romanului cea de pe urma» nu functioneaza in democratie, unde «urma» aceasta dureaza, din pacate, patru sau cinci ani, timp in care toate sperantele noastre se naruiesc.

N-as vrea, totusi, ca cititori sa creada ca ma socotesc mai presus de ei, ca imi pun intrebari abisale si-mi doresc de ziua mea numai obiective mari, de natura politica si de anvergura nationala. Mi-as dori, in primul rand, ca ziua mea sa fie o zi cu Soare primavaratic. Parca mi-a ajuns atata iarna. Avem cu totii nevoie sa simtim ca Soarele nu straluceste abstract acolo sus, ca intr-un tablou, ci ca ne incalzeste pe toti si ne reda speranta si increderea in noi insine."

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de