“Astăzi e ziua ta...”: Profesor doctor Mihail Coculescu

Profesorul doctor Mihail Coculescu se descrie în primul rînd ca un om dedicat medicinei. Astăzi, preşedintele Societăţii Române de Endocrinologie îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.

Profesorul doctor Mihail Coculescu se descrie în primul rînd ca un om dedicat medicinei. Astăzi, preşedintele Societăţii Române de Endocrinologie îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.

 
“Îmi amintesc cum, în urmă cu ani buni, introducînd tratamentul cu bromocriptină, în doze ridicate, în tratamentul tumorilor hipofizare lactotrofe m-a întîmpinat la vizita de dimineaţă un pacient cu un ac şi o aţă. Fusese adus de familie cu ceva timp înainte şi mergea ţinut de mînă, din cauza tulburării vederii. Acum voia să-mi arate că poate să bage aţa în ac... Este o mare bucurie să scapi un om de un handicap, să-i redai vederea, cu un hormon sau antihormon. Părea altădată o minune. O viaţă salvată nu se poate compara cu nimic, mai ales cînd auzi de la un pacient: «Mulţumesc, pentru mine, pentru copilul meu şi pentru părintele meu».

Problema medicinei româneşti de astăzi este să menţină pasul cu progresul medicinei practice din lume, în interesul românilor din România, şi ca o condiţie pentru a realiza aceasta: să atragă medicii tineri români de mare perspectivă să practice în ţara aceasta, în ţara lor. Ca profesor de medicină, consider că studenţii tineri, medicii de astăzi sînt mai aproape ca oricînd de o înaltă performanţă, mai aproape faţă de toate generaţiile anterioare. Mă refer la tinerii dotaţi din ţara noastră. Desigur, ei reprezintă, ca în orice populaţie, numai o fracţiune din total. Organizatorii de sănătate obişnuiesc încă să amestece şi să niveleze valorile. Poate eu am norocul că sînt endocrinolog şi în acest domeniu lucrează mai mulţi medici bine selecţionaţi şi autoselecţionaţi. De ce?!… Deoarece sînt atraşi de farmecul folosirii hormonilor (care sînt cele mai puternice substanţe naturale utilizate în clinică). Sînt atraşi şi de exemplul ancestorilor endocrinologiei care au trăit în România sau s-au întors în ţara lor, atunci cînd soarta le-a dat prilejul.

Personal, mi-aş dori să trăiesc într-o epocă în care să folosim hormonii produşi de creier ca medicamente. Într-o epocă în care oamenii trişti, înfricoşati, aproape învinşi de soartă, oamenii aflaţi în acea stare numită de ştiinţă «neajutorare dobîndită» să poată fi ajutaţi nu numai de societate şi de prieteni, ci şi de medicină, şi nu prin forţa energiei sufleteşti sau divine necunoscute – pînă la magie –, ci prin folosirea neuromodulatorilor produşi chiar de propriul creier, ca medicamente. Va fi o medicină de mare eficienţă şi îndrăzneală, care va dezvălui un pic din uriaşele resurse nefolosite din propriul creier endocrin. Indiferent de epocă, voi visa la acelaşi rai pămîntean, la fericirea din noi.”

Un alt chip

“Dacă nu eram medic, poate eram... agronom. Tatăl meu ar fi vrut să învăţ cum să dau pîine mai multă neamului meu. Sau poate istoric. Un istoric adevărat, căruia să nu-i tremure mîna. Acum, vreau ca Dumnezeu să-mi dea bucuria fiecărei clipe din viaţă!”
Mihail Coculescu, preşedintele Societăţii Române de Endocrinologie