Unul dintre cei mai importanţi regizori autohtoni, profesor universitar doctor Gelu Colceag împlineşte astăzi 64 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
"Aş mai vrea să am iar anii tinereţii, cu mintea mea de-acum"
“Pe măsură ce înaintez în vârstă, încerc senzaţiile unei ascensiuni montane la o altitudine din ce în ce mai mare: picioarele obosesc mai repede, respiraţia se îngreunează la efort, o uşoară ameţeală îmi însoţeşte dimineţile, durerile din oase îmi reamintesc că încă sunt în viaţă. Aceste inconveniente, minore deocamdată, sunt însă depăşite de amplitudinea perspectivei şi frumuseţea peisajului lăsat în urmă. Iar la momentul bilanţului pot beneficia de o privire din ce în ce mai detaşată de subiectul care încă mai sunt. Astfel, acum pot îndrăzni să constat – fără a cădea prea mult în păcatul lăudăroşeniei că nu am avut destul noroc în raport cu darurile care mi-au fost hărăzite de Dumnezeu. Dar cu tenacitate, perseverenţă şi multă muncă am izbândit. În afară de faptul că mi-a fost dat să am o viaţă, nu am considerat a fi un miracol nimic din ce mi s-a întâmplat. De aceea, am fost precaut şi nu m-am aruncat în prea multe nebunii, chiar dacă unele s-au dovedit a fi inspirate. Cu alte cuvinte, nu am riscat decât atunci când am fost convins că sunt destule şanse de câştig. Poate de aceea nici nu am realizat atât de multe câte mi-aş fi dorit. Sunt Taur şi fără stabilitatea unui teren solid pe care să mă mişc liber nu am putut da întotdeauna randamentul scontat. Şi a mai fost ceva ce m-a ţinut de multe ori în loc: sentimentul copleşitor al responsabilităţii şi simţul exagerat al datoriei. Dar, probabil, de apăsarea acestei «forme de forţă gravitaţională» nu am să scap decât atunci când privirea mea se va îndrepta către înainte şi voi zări, prin atmosfera rarefiată, cerul negru, plin de stele.
În rest, mi-aş dori să avem din nou un sistem sănătos de valori, care să le ofere tinerilor repere morale, etice şi artistice solide… Să am inspiraţia să realizez spectacole de teatru bune… Să fie sănătate, linişte şi bunăstare, care pentru mine s-ar concretiza într-o bătrâneţe fără griji, alături de soţia mea Roxana... iar, fiica mea, Ioana, să-şi împlinească cele mai îndrăzneţe vise, chiar şi pe cele care pentru mine au rămas doar la stadiul de proiect, alcătuit din firave plăsmuiri efemere… Dacă s-ar putea şi nu aş părea prea pretenţios, aş mai avea o dorinţă: «Să am iar anii tinereţii, cu mintea mea de-acum!».”