Astăzi e ziua ta... Radu Bogdan!

"Mi-am împlinit visele copilăriei" Radu Bogdan, directorul primului cotidian de limba engleză din întreaga istorie a României - Nine O'Clock - şi al săptămânalelor Bucarest Hebdo şi Sette Giorni îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

"Este cum nu se poate mai firesc ca actualul moment aniversar să fie dominat de pregătirile pentru sărbătorirea majoratului ziarului, care va avea loc la 8 octombrie. Trebuie să recunosc că în toamna lui 1991, când m-am lansat în această aventură, nu întrezăream în nici un fel destinul ziarului, faptul că Nine O'Clock va deveni un punct de referinţă în presa postdecembristă. Explicaţia rezistenţei în timp a ziarului rezidă în faptul că întregul colectiv redacţional s-a străduit în permanenţă să ofere o imagine cât mai corectă şi obiectivă a realităţilor româneşti, cu alte cuvinte, să fie cât se poate de credibil.

Având în vedere că am început meseria de ziarist când aveam 16 ani şi eram elev în clasa X-a la Liceul «Al.I. Cuza», din oraşul meu natal, Galaţi, n-aş putea spune că nu mi-a plăcut. Când eram copil şi visam la viitor cu ochii deschişi pe malul Dunării, doream să devin aviator sau marinar, ca să pot călători. Meseria de comentator de politică externă şi ulterior funcţia de director al Nine O'Clock m-au ajutat să îmi realizez visele copilăriei şi să călătoresc în peste 70 de ţări ale lumii. Este şi motivul pentru care nu regret, cum afirmam şi altă dată, că n-am devenit diplomat, la fel ca şi cei 15 colegi ai mei de an de la Facultatea de Drept din Bucureşti care au ales acest drum, devenind, după 1990, ambasadori şi unii chiar miniştri. Nu pot să nu remarc că cei 18 ani au fost ani de eforturi permanente şi susţinute, de continuu dialog cu autorităţile, dar şi cu cititorii. Aşa cum am mai spus, după apariţia ziarului, redactorii Nine O'Clock au fost invitaţi în permanenţă în vizitele preşedinţilor, prim-miniştrilor, miniştrilor de Externe sau ai Apărării, ceea ce, din păcate, nu se mai întâmpla din 2005. În acest an de criză, pe care şi noi l-am resimţit la fel ca şi celelalte instituţii de presă, singurele care au fost în continuare alături de noi au fost instituţiile bancare şi o parte dintre companiile străine.

Printre dorinţele mele, aş aminti doar câteva. Prima: să depăşim actuala criză şi activitatea ziarului să reintre în normalitate. În al doilea rând, să acord mai mult timp familiei mele: soţiei, Gabriela, şi băiatului meu, Radu Cristian, care peste câteva luni va împlini 10 ani. În al treilea rând: să găsesc timpul necesar pentru cărţile care mă aşteaptă: noua ediţie a «Italiei cea de toate zilele» (publicată în 1989), «De la Hong-Kong la San Francisco» (impresii de călătorie) şi, nu în ultimul rând: «Cum am devenit ziarist», compusă din trei părţi distincte (Copilăria şi studenţia, 25 de ani de comentator de politică externă şi 20 de ani de libertate)."