Astăzi e ziua ta... Radu Gabrea!

"Liber de a mă uita în urmă..."

"Mi-am întărit şi mai mult convingerea că trebuie să continuu să-mi fac filmele, aşa cum le-am făcut întotdeauna, aşa cum am crezut şi cred în continuare că trebuie să fie făcute", mărturisea reputatul regizor Radu Gabrea. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere. La mulţi ani!

"Mâine e ziua mea... E o zi specială... În fiecare an, aniversarea aceasta mă bucură, dar, firesc, mă şi întristează puţin... Anul ăsta, sigur, e numai bucurie... De ce? Am primit un cadou extraordinar. Cu câteva zile înainte am terminat filmările la ultimul meu lungmetraj. În 27 de zile, un film greu, foarte greu, cu o poveste în care am retrăit momente din viaţa mea pe care le-am crezut pentru totdeauna uitate. Un film care îmi dă libertatea de a mă uita în urmă... Împlinesc 41 de ani de la primul meu film «Prea mic pentru un război atât de mare», 35 de la «Dincolo de nisipuri» , 28 de la «Un bărbat ca Eva» şi aşa mai departe şi mai departe... până la toate cele 16 filme... La ultimul, «Mănuşile roşii», ale cărui filmări s-au terminat duminica trecută, m-am reîntâlnit cu Florin Drăghici. Tot el a fost mecanic de cameră şi acum 41 de ani, când împreună cu Dinu Tănase ne-am îmbarcat în aventura «Prea mic...», film care, după tăieturile de rigoare ale Partidului, şi-a încheiat drumul cu un premiu la Locarno şi cu o prezentare cu mare succes la «Quinzaine des realisateurs» în 1970. Lui Florin şi tuturor celor din echipa extraordinară pe care am avut-o la «Mănuşile roşii» le mulţumesc pentru cadoul unic pe care m-au ajutat să mi-l fac. Sunt bucuros pentru acest film şi pentru că e aşa cum mi l-am dorit, cu o distribuţie extraordinară, de la Marcel Iureş la Andi Vasluianu, de la Mircea Rusu la Ion Grosu, de la prietenul meu Udo Schenk la Andras Demeter, de la una dintre eroinele din «Cocoşul decapitat», Ioana Iacob, la celălalt Felix, David Zimmerschied, sau de la Victoria Cocias la Helmut Jacobi. Şi evident, cu excepţionala prestaţie a lui Alex Mihă--escu, în rolul noului Felix Goldschmidt, eroul principal al filmului «Mănuşile roşii». Acum, la aniversare, îmi aduc aminte de rândurile lui Ron Holloway, prestigiosul critic la «Variety», făuritorul succesului filmului german al anilor '70 în SUA, care a scris în cronica lui din anul 2003 despre prima ediţie a acum celebrului TIFF clujean:

«Revelaţiile festivalului: două filme vechi de 30 de ani ale lui Radu Gabrea - "Prea mic pentru un război atât e mare" şi "Dincolo de nisipuri", care şi-au păstrat şi azi, peste ani, prospeţimea şi originalitatea». Sper să se întâmple acelaşi lucru şi cu cadoul meu din anul acesta. Pentru toate îi mulţumesc Victoriei Cocias, mama lui Felix Goldschmidt, atât din «Cocoşul decapitat», cât şi din «Mănuşile roşii» şi soţia mea, despre care Eginald Schlattner, autorul celor două romane de la care s-au inspirat filmele, a spus: «Nu ştiu cum a făcut doamna Victoria, dar de fiecare dată, de câte ori o văd, îmi aduc aminte de mama şi încep să plâng de emoţie»".