"Astazi e ziua ta..." - Radu Mihailescu

De ziua sa, e multumit ca a reusit sa mentina echilibrul spitalului pe care il conduce "intr-o perioada in care toata lumea stie ca medicina trece printr-o criza". Maine, directorul Spitalului Clinic de Neurologie si Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucuresti, Radu Mihailescu, implineste 51 de ani.

"In aceasta zi trebuie sa ne gandim la parinti"

"La varsta asta trecerea unui an inseamna un plus de oboseala, un plus de boala, chiar un plus de depresie; nu sunt in cea mai buna forma in preajma zilei mele. Asta este! Dupa 50 de ani, cam asa merg lucrurile. Profesional ma simt bine, cred ca sunt, probabil, la apogeul carierei mele si a intelegerii profesiunii, pentru ca exista si asta, la un moment dat ajungi sa intelegi intr-un alt fel profesiunea pe care ai facut-o. Eu m-am obisnuit inca din copilarie sa nu acord o importanta extraordinara zilei mele de nastere, ma gandeam ca, de fapt, e meritul mamei, care s-a chinuit cu mine, pentru ca eu am fost un copil prematur, m-am nascut la 6 luni si ceva, cu un kilogram si ceva; e drept ca am recuperat...

Acum, ziua mea pica destul de prost, pentru ca mama mea a murit in urma cu o luna si jumatate... Dar eu cred ca in aceasta zi trebuie sa ne gandim la parinti, mama mea a ramas vaduva foarte devreme, la 43 de ani, a crescut singura doi copii. Deci, e un merit secundar al meu, pe de alta parte e un moment de bilant, sunt multumit de ceea ce am facut pana acum, chiar in plan familial.

Am patru copii, suntem o familie implinita, doi au terminat deja facultatea, lucreaza... Eu cred ca este o datorie, pentru orice persoana responsabila, sa iti faci proiecte, si nu numai la schimbarea prefixelor. Si la 80 de ani o sa am proiecte, in momentul in care nu o sa se mai intample asta sunt bun de dus pe Campiile Elizee. De ziua mea imi doresc ca intotdeauna: Dumnezeu ar putea sa imi ia macar cu 25% din suferintele, din bolile pe care le am. As fi foarte fericit! Daca ar fi posibil, m-as intoarce in copilarie, va spun foarte sincer. Eu am avut una dintre cele mai frumoase copilarii posibile. Am avut sansa de a trai intr-un climat cu totul special, al bunicilor mei, la Iasi, cam din genul celor pe care l-ati citit in "La Medeleni", de Ionel Teodoreanu. Am o psihologie aparte, niciodata nu am regretat in mod deosebit ceva, nu sunt genul.

Nici nu am facut greseli marcante, incat sa fie nevoie sa le regret. In acest moment, in plan personal, regret ca nu sunt mai sanatos, familial as zice ca regret ca din patru copii se pare ca nici unul nu merge spre medicina. Profesional, cea mai importanta realizare e ca am reusit sa mentin echilibrul spitalului pe care il conduc intr-o perioada in care toata lumea stie ca medicina trece printr-o criza."