"Astăzi e ziua ta...": Radu Tudor

"Sînt un norocos. Am prins un tren profesional excelent acum 17 ani şi tot cu el merg...”, spunea jurnalistul. Radu Tudor împlineşte astăzi 38 de ani.

"Sînt un norocos. Am prins un tren profesional excelent acum 17 ani şi tot cu el merg...”, spunea jurnalistul. Radu Tudor împlineşte astăzi 38 de ani.

 
"Aniversarea asta mă surprinde mai pasionat de profesie ca oricînd. Sînt implicat în multe proiecte: emisiunea zilnică «La ordinea zilei», la Antena 3, comentariile săptămînale din Jurnalul Naţional şi Săptămîna Financiară, plus jobul meu de specialitate, corespondent Jane’s Defence Weekly în România.

Sînt în al şaptesprezecelea an de presă. Jurnalismul e o meserie pe care o practici 24 din 24. Chiar serile şi nopţile sînt consistente, mai ales cînd sînt invitat şi tocăm toţi politicienii din România împreună cu Ion Cristoiu şi Mihai Gâdea, după emisiunea lor deja faimoasă. Taifasul post-Sinteza zilei e la fel de spumos ca emisiunea însăşi. Mă felicit de fiecare dată că am renunţat în 1991 la o meserie în care doar oraşul mă atrăgea enorm – inginerie, la Institutul Politehnic «Traian Vuia» din Timişoara. Mi-am refăcut cariera din mers. Pot spune acum că jurnalismul e una din cele mai frumoase profesii. Dar îţi absoarbe şi ultima picătură de energie, dacă te respecţi şi o faci aşa cum se cuvine. Am avut pînă acum privilegii profesionale mari. Am dat mîna şi am stat de vorbă cu preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, şefi de servicii secrete, generali importanţi, în ţară şi în afara ei. În ce meserie se mai întîmplă acest lucru?

Cînd îmi cereţi să mă caracterizez sînt în dificultate. Uneori deranjez cu orgoliul şi pretenţiile exagerate în plan profesional. Dar încerc de fiecare dată să compensez printr-o atitudine personală cît mai generoasă. Detest conflictele şi nervii în relaţiile umane. Sînt semnul lipsei de inteligenţă şi maturitate. Accept dialogul civilizat cu cei care n-au aceeaşi opinie cu a mea. Chiar îmi plac provocările decente de la cei care slujesc cu ardoare partidului şi preşedintelui de la putere, în diferite regimuri. Polemica e foarte utilă, dacă nu ai de-a face cu pledoarii hormonale, pro sau contra. Felicitările pentru prestaţiile tv sau comentariile scrise mă bucură, dar nu mă fac să-mi pierd capul. Pentru actualul nivel al societăţii, o critică permanentă a greşelilor puterii e garanţia pe care presa o poate oferi spre o evoluţie sănătoasă. Sînt multe lucruri care merg anapoda în ţara asta. Insistenţa încăpăţînată şi binevenită a presei face uneori ca lucrurile să se îndrepte.

Cei aflaţi la putere au o toleranţă revoltătoare faţă de lipsa reperelor fundamentale pentru un stat european: curăţenie, drumuri şi autostrăzi, asistenţă medicală decentă. Îţi trebuie nervi de oţel doar pentru a supravieţui încercărilor la care te supune o administraţie puternic marcată de mentalităţi balcanice. În ţara asta, calmantele ar trebui să fie sută la sută compensate pentru durerile de cap ale existenţei zilnice."

Dorinţă

"Îmi doresc sănătate pentru mine şi cei dragi. La 38 de ani, parcă nu mai ai răbdare cu neîmplinirile. Dar credinţa în Dumnezeu îmi dă speranţa că dorinţele esenţiale se vor împlini pînă la urmă, într-un fel sau altul"
Radu Tudor, jurnalist