Astăzi e ziua ta: Radu Tudor

Jurnalistul Radu Tudor împlineşte mâine 40 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Sunt mai rezistent la încercări dure"
"Realizez că vârsta pe care o împlinesc e una foarte frumoasă. Asta graţie şi apropiaţilor mei, care mă îndeamnă să mă bucur. Cât timp eşti sănătos şi-ţi lipsesc necazurile ma­jore, ai toate motivele din lume să trăieşti frumos. Şi drept. Fără excese, cu o poftă de muncă şi de viaţă care să-ţi dea şansa de a spera că va fi bine cândva şi pentru Româ­nia. Meseria de jurnalist mă împinge zilnic spre a observa ce nu este în regulă cu ţara în care trăiesc. Sunt atât de multe.

Însumate, cele ce nu merg în Ro­mânia sunt infinit mai multe decât cele funcţionale. E o frustrare perpetuă halul în care arată infrastructura, sărăcia în care se zbat medicii şi spitalele pentru a salva vieţi. Denigrarea continuă, de la cel mai înalt nivel, a profesorilor şi învăţătorilor, a militarilor. Am impresia că ur­măresc un film foarte prost la care n-am cumpărat bilet, dar care mi-a fost pus obligatoriu în faţa ochilor. E încă multă mizerie, la propriu şi la figurat.

Mă simt împlinit din punct de vedere profesional. Lucrez în televiziune şi presa scrisă alături de colegi buni şi dedicaţi meseriei. Au trecut 19 ani de când am ales acest drum profesional şi vreau să le mulţumesc părinţilor mei pentru încurajarea pe care mi-au dat-o atunci. În 1991 schimbam ingineria mecanică din Timişoara cu jurnalismul din Bucureşti. Şi mi-a prins tare bine. Le mulţumesc şi celor care-mi trimit mesaje de apreciere. Criticilor mei le cer doar să fie decenţi, pentru a putea ţine cont de opinia lor.

Am o mare satisfacţie pentru cele două premii APTR - 2009 şi 2010 - alături de Dana Grecu, cu emisiunea «La ordinea zilei». Promit ca anul viitor să candidez şi cu «Punctul de întâlnire», un proiect editorial la care ţin foarte mult. 
Încerc să fiu şi un sfetnic bun lângă prietenul meu Mihai Gâdea, noul director general Antena 3, în efortul său de împrospătare profesională şi de conţinut a televiziunii la care lucrăm. În ciuda unor dificultăţi vizibile create de acest regim, ce amplifică oboseala inerentă unei astfel de meserii, cred că sunt într-un moment de vârf profesional. Asta se întâmplă graţie colegilor de breaslă, a familiei înţelegătoare şi nu în ulti­mul rând audienţei bune, cititorilor şi telespectatorilor care apreciază efortul meu. Şi nu sunt puţini deloc! E confortabil să ştii că gândurile tale sunt împărtăşite de foarte mulţi semeni.

În toţi aceşti ani, m-am călit un pic. Am deprins un fapt ce poate părea bun şi rău, în egală măsură. Sunt mai rezistent la încercări dure. Neîmplinirile tot nu le accept, dar le tolerez parcă mai bine decât la 30 de ani. Cineva ar putea spune că ăsta e un semn de îmbătrânire şi relaxare faţă de problemele vieţii. Ca orice om, am şi eu dorinţele şi idealurile mele. Promisiunile neonorate faţă de mine sper să se împlinească foarte curând.

Vârsta de 40 de ani îţi dă şansa unei evaluări profesionale şi perso­nale. E un prag de maturitate. Dacă mă ajută Dumnezeu (şi-mi doresc cel mai mult acest lucru), pot spune că sunt la jumătatea vieţii. Mă rog Celui de Sus să ne ferească de boli şi de necazuri pe mine şi familia mea."