Astăzi e ziua ta: Raluca Tache

Cel mai important lucru pe care l-a învăţat şi care este valabil, de altfel, în orice domeniu, nu numai în presă... a fost plăcerea de a veni la serviciu. "Nu trebuie să te gândeşti că vii la un job pur şi simplu şi că la final de lună îţi iei salariul. Dacă faci lucrul ăsta, te pierzi, îţi pierzi identitatea ca profesionist. E adevărat că eu mă număr printre norocoşii pentru care fiecare zi e diferită. Întotdeauna se întâmplă ceva şi nu am cum să intru în rutină", ne povesteşte prezentatoarea jurnalelor de noapte de la Antena 3. Raluca Tache şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. La mulţi ani!

"Alerg. Nu pentru că aş fi o persoană iubitoare de mişcare. Alerg între casă, Antena 3 şi şcoala de radio şi televiziune pe care am înfiinţat-o. Deşi e obositor, e o oboseală plăcută, pentru că în toate cele trei direcţii am parte de satisfacţii.
Sunt o persoană optimistă. Am încredere că, atunci când îţi doreşti ceva foarte mult şi depui toate eforturile, reuşeşti. Acord întotdeauna a doua şansă oamenilor din jurul meu. De multe ori şi a treia şi a patra. Spun lucrurilor pe nume şi nu-mi place să mă împrietenesc cu cineva doar pentru că mi-ar fi mai bine dacă aş face-o. Pot fi rea, dar în acelaşi timp, când cineva are nevoie de ajutor, îmi pun şi sufletul pe tavă. Nu gândesc lucrurile foarte mult înainte de a le face. Merg pe instinct. De multe ori se dovedeşte a fi greşit.

Primul contact cu jurnalismul? A fost o întâmplare banală...
În 1997 îmi doream să dau admitere la Academia de Poliţie la Drept, şi cu o lună înainte locurile pentru fete de la Drept au fost distribuite la penitenciare. Părinţii mei au pus piciorul în prag, au zis NU... iar jurnalistica era facultatea cea mai apropiată de ce învăţasem până atunci pentru admitere. Imediat după începerea facultăţii am devenit învăţăcel la Cotidianul, sub oblăduirea doamnei Tia Şerbănescu. La prima conferinţă de presă la care am fost trimisă m-am îndrăgostit de cel care este soţul meu acum. Iar restul... e istorie, cum se spune.

Cel mai neplăcut moment pe care l-am trăit în direct a fost acum ceva timp, când un coleg operator s-a împiedicat de un cablu şi a căzut pe burtă în timp ce eu citeam ştirile. S-a auzit şi o bubuitură foarte puternică. Din fericire, nu a păţit nimic, s-a ridicat foarte repede, dar eu am început să râd atât de tare, că nu s-a mai înţeles nimic din ce spuneam. Şi oricum nu era o ştire tocmai veselă... Doamne, a fost atât de jenant.

Mi-ar plăcea foarte mult să fiu regizor de emisie. Mi se pare fascinant să stai în faţa unui mixer imens şi să lucrezi practic cu mai mulţi oameni în acelaşi timp. Să fii atent la ştirile care intră, să spui operatorilor ce mişcări ale camerelor să facă, ce încadraturi... e fantastic.

Cea mai mare împlinire personală este familia mea - soţul şi micul îngeraş de 4 ani. Cred că poţi fi cel mai respectat profesionist, să te cunoască o lume întreagă şi să câştigi o mulţime de bani, dacă nu e cineva lângă tine care să-ţi spună: «Mami, te iubesc până la lună şi la soare şi înapoi şi mai ales până la tavan!» sau «Iubito, eşti viaţa mea!...», nu însemni nimic pe lumea asta. Sau, mai bine zis, EU nu însemn nimic pe lumea asta fără ei. Ei îmi dau energia şi puterea de a merge mai departe. În plan profesional, am două mari realizări. Prima este legată de faptul că în urmă cu mai bine de trei ani am ajuns în echipa Antenei 3. A fost un pas extraordinar pentru mine şi fiecare zi este o provocare. Iar cea de-a doua realizare profesională a fost înfiinţarea în urmă cu puţin timp a primei şcoli de radio şi televiziune care oferă cursanţilor diplome cu antetul Ministerului Muncii şi al Ministerului Educaţiei. Am muncit foarte mult pentru acest lucru. A fost visul meu şi al soţului meu... şi am reuşit.

Îmi doresc foarte mult să am suficient de mulţi bani pentru a-mi deschide un anticariat. Să caut în toată lumea obiecte unice, să le achiziţionez şi apoi să le aduc în anticariatul meu. Nu trebuie să cumpere nimeni de la mine, ci doar să vină să se plimbe prin micul meu univers. Şi îmi mai doresc ceva.... să-mi petrec două zile la Disneyland în SUA. Nu am ajuns încă, dar sper că în viaţa asta voi reuşi.

Mi-aş dori să retrăiesc o zi din timpul sarcinii, pentru că râdeam extraordinar de mult. Râdeam în hohote şi cu poftă.
Aş mai vrea să retrăiesc un moment de acum 12 ani, când soţul meu mi-a spus pentru prima oară TE IUBESC. Nu în ultimul rând, aş vrea să reiau momentul când am primit un telefon şi mi s-a spus: «De săptămâna viitoare intri pe post la Antena 3»"