“Astăzi e ziua ta...”: Romeo Dediu

“Holograf este pentru mine un mod de viaţă, este exis­ten­ţa şi împlinirea mea pe plan profesional…”, măr­tu­riseşte chitaristul faimoasei trupe. Romeo Dediu îşi săr­bă­toreşte astăzi ziua de naştere.

“Ca de fiecare dată în ultimii ani, sîntem în plin turneu în această pe­rioadă a anului. De 15 ani viaţa mea este un turneu continuu şi mă bucur că este aşa, pentru că fac ceea ce îmi place. Astăzi avem spectacol în Bu­zău, alături de cei de la Voltaj. În concluzie, voi sărbători prin muncă. Pasiunea pentru muzică am moş­tenit-o de la părinţii mei, şi le mul­ţu­mesc pentru asta, pentru că mi-au des­chis acest orizont care mă fascina atunci, cînd aveam 7-8 ani, care mă fascinează şi acum, după atîta vre­me. Tatăl meu a cîntat la chita­ră, unchiul meu la fel. Nu aveau stu­dii muzicale, aveau cu totul alte profesii, dar cîntau cu atîta pasiune, încît nu aveai cum să rămîi indife­rent ascultîndu-i. Am primit prima chitară la vîrsta de 7 ani, apoi am urmat un curs de chitară clasică, şcoala generală de muzică la clarinet şi pian şi, ceva mai tîrziu, cînd aveam 20 de ani, au urmat prima mea trupă (Comando) şi primul meu disc.

Pentru mine, cele mai emo­ţi­o­nan­te şi mai plăcute clipe au fost cele trăite la concertele de lansare a fie­cărui album, cînd vii după o mun­că de unu sau doi ani şi cînţi în faţa a 7.000 de oameni care vin să te va­dă, care vibrează alături de tine timp de două ore. Neîmpliniri nu pot spu­ne că am avut în carieră. Poate doar faptul că nu am reuşit să ieşim cu mu­zica noastră în afara ţării, că nu am reuşit să facem din Holograf un nu­me internaţional.

Nu m-am considerat niciodată ve­detă, iar dacă sînt persoană publi­că este doar mîna destinului. Nu am ur­mărit să ies în faţă, să fiu prezent în paginile ziarelor, să fiu «cineva». Am făcut doar ceea ce mi-a plăcut cu pa­siune, iar toate celelalte au venit de la sine. Şi cred că acesta este mersul firesc al lucrurilor, ci nu invers … Dacă ar trebui să mă felicit pentru ceva, aş face-o pentru perseverenţă şi se­riozitate, fără de care nu poţi reuşi în nici o profesie.

Peste zece ani voi cînta cu Holograf, ce altceva aş putea face?!? Dar pentru asta, una din trei condiţii tre­buie să fie îndeplinite: să ne cum­părăm avion/să avem autostrăzi sau să se inventeze teleportarea pînă atunci, pentru că altfel nu vom mai pu­tea ajunge nicăieri.

În plan personal pot spune că sînt împlinit. Am o soţie deşteaptă, fru­moasă şi devreme acasă, un copil care înseamnă totul pentru mine, o fa­milie exact aşa cum ar trebui să fie. Este minunat să ai un copil, să te joci cu el, să îl  pregăteşti pentru viaţă, să vezi în fiecare zi cum creşte, cum des­co­peră o grămadă de lucruri, să te bu­curi alături de el pentru orice mică sau mare realizare. «Sănătate şi pu­te­re de muncă!». Asta i-aş dori lui Romeo Dediu.”

Împlinire

“Am intrat în Holograf cînd aveam 23 de ani şi iată că acum împlinesc 39. Am trăit momente extraordinare împreună în toţi aceşti ani şi sînt sigur că vor urma şi altele...”

Romeo Dediu, chitarist Holograf