Astăzi e ziua ta... Ruxandra Săraru!

Un nume de referinţă în mass-media audiovizuale româneşti... Ruxandra Săraru, preşedinta Fundaţiei Radio România, director de Comunicare şi Marketing al SRR, împlineşte mâine 51 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!" şi succes în toate planurile domniei sale!

"Întotdeauna de ziua mea mă gândesc cu maximă recunoştinţă la părinţii mei, Viviana şi Dinu Săraru, la şansa pe care am avut-o să mă nasc în această familie, la sora mea dragă, Alexandra, şi la băiatul meu, Mihnea. Este un moment în care încerc să mă oglindesc în sufletele lor, ale membrilor familiei mele, şi să descopăr dacă sunt cea care ei şi-au dorit să fiu şi descopăr de fiecare dată că nu, că mai am multe să le spun şi să le dovedesc.

Este un moment în care viaţa mea îmi trece ca un film fulgerător prin faţa ochilor şi nu sunt întotdeauna mulţumită de ce văd, dar, repet, sunt fericită că m-am născut în această familie."

SPER SĂ FI FOST UN JURNALIST ONEST
"De-a lungul timpului, am învăţat să rămân un slujitor fidel al ascultătorilor, telespectatorilor sau cititorilor mei şi astăzi mă gândesc cu recunoştinţă la toţi mentorii, prietenii şi colegii mei din Radio România, care alături de familia mea m-au făcut să fiu ceea ce sunt şi să descopăr ce important este să fi onest.

Privind în urmă, cred că se vede faptul că am avut o copilărie fericită, o adolescenţă şi o tinereţe tumultuoasă şi impetuoasă, o maturitate frământată şi făcându-mi bilanţul sper să fi fost un jurnalist onest. Onestitatea în faţa ascultătorului, a telespectatorului şi a cititorului am încercat să o cuceresc cu fiecare mărturie a mea, gazetărească."

MI-E DOR DE FRENEZIA CU CARE OBIŞNUIAM SĂ TRĂIESC VIAŢA
"Ce se vede înainte? Sper să am o senectute liniştită, în ciuda temperamentului meu tumultuos, să îi am pe ai mei cât mai mult timp aproape de mine şi să încerc să repar greşelile făcute, greşeli care mai pot fi reparate.

Cele mai frumoase amintiri din viaţa mea sunt cu părinţii mei tineri, naşterea surorii mele, Alexandra, şi naşterea fiului meu, Mihnea.
La 20 de ani, la 40 de ani şi astăzi, am iubit şi iubesc viaţa şi familia mea!

Mi-e dor de părinţii mei tineri, de copilăria fiului meu, de prietenii mei plecaţi pe alte meleaguri sau în altă lume, mi-e dor de frenezia cu care obişnuiam să trăiesc viaţa."