Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întâmplător sau nu, s-a întâmplat să am bucuria ca la spectacolele de teatru la care am mers să văd printre invitaţi, păşind cu modestia specifică marilor spirite, una dintre cele mai interesante, calde, sensibile şi pline de farmec doamne ale teatrului românesc. Este peste puterile tale să nu o remarci şi mai ales să nu o saluţi cu căldură, chiar dacă nu ştie cine eşti, pe distinsa regizoare şi profesoară Sanda Manu. Peste 56 de ani de regie teatru şi profesorat, 14 promoţii de actori şi o viaţă în şi pentru teatrul românesc. “Profesoară prin excelenţă, dascălul apostol”, astfel a fost descrisă de cei care au cunoscut-o îndeaproape, creatoare a zeci de spectacole valoroase cu piese importante din dramaturgia naţională şi universală, contribuind cu farmec la formarea profesională a zeci de tineri actori şi actriţe, Sanda Manu a împlinit ieri 80 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Ignorarea talentului este o crimă”
Spune că actoria este o profesie fără manual
“Mă duc foarte des să văd teatru independent, pentru că acolo sunt talentele, există, se manifestă, dar fără mijloacele pe care un teatru subvenţionat le poate da. Teatrul este o profesiune tragică în momentul de faţă. Sunt copii minunaţi care se pierd, se chinuiesc, plătesc ei ca să apară pe scenă, iar această ignorare a talentului este o crimă, cred eu. Merg să-mi văd studenţii, pentru că am legat relaţii de prietenie cu aceştia. O prietenie profundă. Învăţ mult de la ei. Între un profesor bun şi un elev bun calea de învăţare este de ambele părţi, calea de predare vine din ambele părţi. Este o bucurie să aud foştii studenţi vorbind despre mine pentru că am fost un profesor foarte sever. Mi-am dat seama că baza acestei activităţi este iubirea şi respectul pentru studenţi. A da o pâine unui om, a-l face să existe într-o profesiune vocaţională unde munca nu ajunge, pentru că trebuie să fii şi dotat pentru ea, este ceva foarte important.
Actoria este profesia în care totul e ca la război. Indiferent ce relaţie ai cu cei de lângă tine, indiferent dacă îi urăşti, dacă-i iubeşti prea tare, de partenerii pe care îi ai, în clipa în care intri să joci eşti ca soldatul în tranşee. Trebuie să fii sigur că acela de lângă tine ţi-e umăr la umăr, nu te împuşcă pe la spate. Asta creează o anume relaţie pe timpul unor repetiţii, unde pot fi înfruntări, certuri, dar niciodată trădare.
Actoria este o profesie fără manual. Există fel de fel de cărţi despre teatru, dar nicăieri, în nicio şcoală din lume, nu există un manual. Poţi învăţa cum să te mişti, cum să vorbeşti, cum să cânţi, lucruri tehnice, care sunt multe şi importante, dar ca artă nu. Există mărturii senzaţionale. Citeşte-le pe toate şi fă cum simţi tu! Cam asta înseamnă a fi actor. Este foarte interesant şi mulţumesc întâmplării care m-a făcut să intru în această profesie. Am trăit între oameni minunaţi, am avut norocul să am nişte colegi extraordinari, am stat permanent în legătură cu talentul şi marele talent. Mi-aduc aminte de ceva ce a spus odată George Constantin, când l-am invitat la şcoală ca să-l vadă pe fiul lui, Mihai Constantin, care mi-era student. L-am rugat să le spună ceva studenţilor şi a spus că nu are ce. Nu putea face asta în două cuvinte şi avea perfectă dreptate. Atunci le-a zis aşa: «Niciodată nu m-am urcat pe scenă, la repetiţie sau la spectacol, fără ca să mă coste!». A te costa înseamnă, în termenii noştri, să fii cu totul şi cu totul acolo unde îţi faci treaba cu toată concentrarea ta, cu toate capacităţile tale, cu toată memoria ta, îndemânarea ta. Costă. Te epuizează. La acest mare actor am observat pentru prima dată un lucru. Cu cât eşti mai avansat în profesie, mai bun, celebru, unic, cu atât emoţiile sunt mai mari, pentru că şi răspunderea e mai mare”. (L.P)
