Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sergiu Nicolaescu a câştigat pentru spectatorul de cinema teritorii noi, până la el ignorate, momente istorice de mare intensitate dramatică extrem de ofertante din punctul de vedere al spectaculosului. S-a cunoscut pe sine perfect, şi-a ştiut limitele şi le-a forţat de fiecare dată. Puterea lui vine din muncă, din a dirija cu minuţie, cu calm, cu patimă, cu o mare înverşunare din spatele aparatului de filmat miracolul sublim, ceea ce se întâmpla în faţa sa. Sergiu Nicolaescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”
„Pentru mine, anul care a trecut a fost unul rău. În primul rând nu am făcut film, un lucru anormal pentru mine. Eu sunt făcut să fac film. Acest lucru mă linişteşte, îmi îndepărtează bolile, totul fuge de mine în momentul în care lucrez. E un fel de credinţă filmul. Acest lucru m-a făcut să mă simt cu sănătatea destul de rău şi să am o nemulţumire cumplită faţă de tot ce mă înconjoară. Nu am fost niciodată indiferent faţă de viaţa din jurul meu. Eu am descris viaţa, atât cea din imediata mea apropiere, cât şi cea din trecutul istoric. De obicei, eu luptam, şi luptând uiţi de tine însuţi. Am refăcut scenariul la «Poker» II, dar pentru că Jojo este însărcinată trebuie să stau şi eu pe bară nouă luni. Nu am ieşit niciodată la pensie, nici nu o voi face până când nu o voi încheia definitiv cu viaţa. Îmi fac de lucru şi-mi găsesc de lucru.
Faptul că am intrat în politică e un lucru care ia mult timp şi nu întotdeauna e atât de folositor cât ar putea fi, din păcate! Să fiu sincer, nu mă mai face nimic să zâmbesc. Poate doar atunci când sunt în faţa unui copil mic şi drăgălaş, atunci zâmbesc sincer, altfel nu mai am nici o bucurie. Acesta este adevărul. Nu credeam că o să ajung vreodată aici. Eu am fost toată viaţa un luptător, de mic copil. Am luptat şi, de cele mai multe ori, am învins, dar niciodată nu am tras foloasele. Succesul era singura răsplată, dar şi acela mi se pare că avea gust amar, pentru că marca sfârşitul unui lucru bun pe care îl terminam, iar sfârşitul nu te poate bucura. Dintotdeauna m-am priceput la oameni.
Când m-am maturizat eram deja un foarte bun cunoscător al oamenilor. Niciodată nu aştept de la cineva să-mi acorde ceva, o bucurie sau un lucru bun, când îl cunosc bine şi ştiu că nu poate să dea. Din când în când mă mai surprinde cineva care se depăşeşte, dar asta este extrem de rar. O zi pierdută pentru mine este o zi în care nu filmez. Dacă m-aş întâlni cu mine, adolescent, pe stradă? Mi-aş spune că locul cel mai bun pe lume nu este cel în care m-am născut. Nu este obligatoriu locul în care te poţi realiza. Acest lucru nu l-am ştiut niciodată, şi la vârsta mea am ajuns la această concluzie. Locul cel mai bun este acolo unde ţi se întoarce ceea ce tu dai.”
