“Astăzi e ziua ta...”: Silviu Purcărete

“Regia a fost calea mea. Am dat la facultate, am intrat, am studiat şi m-am apucat de această meserie. Nu am avut revelaţii...”, mărturiseşte apreciatul regizor. Silviu Purcărete a împlinit ieri 58 de ani.

“Regia a fost calea mea. Am dat la facultate, am intrat, am studiat şi m-am apucat de această meserie. Nu am avut revelaţii...”, mărturiseşte apreciatul regizor. Silviu Purcărete a împlinit ieri 58 de ani.

“Împrospătarea mijloacelor în regie se face în mod natural. Fiecare generaţie face acest lucru mai bine sau mai puţin bine. În orice caz, nu sunt eu cel care ar trebui să spună ce trebuie făcut. Generaţiile noi vor avea ceva de spus şi vor găsi mij­loacele cele mai potrivite pentru asta. Eu, în general, nu fac modificări după premieră. Părăsesc spectacolele, dar recunosc că este un obicei prost, nu foarte apreciat. În general nu e menirea mea să vorbesc despre mine. Ce am de spus întotdeauna spun prin profesia mea.

Dramă, comedie sau musical? Uneori e vorba de intuiţie, uneori este o întâlnire, uneori este o pură întâmplare. Uneori îmi propune cineva textul, alteori sunt texte, subiecte sau idei de spectacole care mă interesează de mai multă vreme.

Îmi plac actorii buni, creativi, subtili. Un actor bun este un actor deschis, creativ, dispus să intre într-o relaţie de comunicare. Nu există actor care să nu-ţi iasă din cuvânt, pentru că asta doar la dresură se întâmplă. Cuvintele nemţeşti pe care le folosesc dresorii creează reacţii automate la animale. La actori acest lucru nu se întâmplă. La fel de absurdă este şi ideea unui actor care nu face nimic, care stă şi spune păreri în loc să încerce să caute un dialog, în general să se pună într-o postură creatoare. Creaţia este un lucru fragil, întortocheat şi dilematic. Tentat de actorie? În mod sistematic nu, dar evident că în momentul în care repet, nu am ce face, uneori mă trezesc eu însumi actor. Dar este o meserie pe care nu aş fi în stare să o fac. Dacă nu m-am apucat când trebuia, acum e cam târziu. Dar, cine ştie? Poate am să debutez.

Regrete... Ele se leagă de atât de multe proiecte pe care nici zeci de vieţi nu le-ar putea îndeplini. Tot timpul regreţi câte ceva, tot timpul ai vrea să faci cât mai multe lucruri. Încerc să lucrez cât pot de mult, încerc să fac cât mai multe din cele pe care mi le propun. Evident că nu-mi reuşesc şi atunci starea de regret şi de nemulţumire e permanentă.

Mi-ar fi plăcut să trăiesc în diferite perioade de istorie câte puţin. Dacă s-ar putea face vacanţe în diferite perioade, da, dar în mod definitiv, nu ştiu în ce epocă mi-ar plăcea să trăiesc.

Când eram adolescent visam să fiu plecat cât mai mult din ţară şi acum, când locuiesc în străinătate, îmi doresc să vin cât mai des pe aici. Visul meu era de fapt să fac această meserie... ceea s-a întâmplat. În rest... îmi doresc sănătate şi să rea­lizez proiectele pe care mi le-am propus.”

Pasiune

“Am fost un artizan, un meşteşugar care crea diverse obiecte. Aceste obiecte sunt numite spectacole de teatru. Unele dintre ele mai bune, altele mai puţin bune...”

Silviu Purcărete, regizor