ASTĂZI E ZIUA TA... Szoby Czeh

"Vreau să trăiesc civilizat..." 
Întâlnirea sa cu filmul a avut loc în anul al III-lea de facultate, pe când evolua la circ în trupa Ganea. A fost selecţionat de Sergiu Nicolaescu pentru nou înfiinţata şcoală de cascadori. Au urmat peste 100 de filme în România şi mai bine de 20 în străinătate. Szoby Czeh împlineşte astăzi 66 de ani. La mulţi ani!

Desen de Romeo Răileanu

"Mi-am început cariera actoricească cu «Împuşcături pe portativ», unde jucam rolul sportivului. Eram şi şahist. Am jucat alături de Margareta Pâslaru, Cornel Fugaru, Ştefan Tapalagă. Un film de Cezar Grigoriu, desfăşurat pe trei ramuri: un film muzical, coregrafic şi sportiv. Eram şahist, dar săream de pe trambulină... Ce nenorociri făceam! În final mutam un pion şi eram as. «Ardelenii» şi «Trandafirul galben» mi-au asigurat succesul. Am avut succes până când m-am săturat să iau banii doar pe rolul pe care îl interpretam, deşi eu făceam partea de regie-acţiune şi cea de montaj. Am renunţat şi nu am mai vrut să joc până la «Inimă de ţigan». 

De 3 ani sunt implicat în proiectul «Centrul Gladiator», care se bucură de un succes extraordinar. «Centrul Gladiator» înseamnă prevenirea şi combaterea  delincvenţei juvenile, adică copii săraci şi chiar delincvenţi care urmează un anumit program de reguli şi în final acceptă legităţile. Este un program preluat de multe ţări, dar care în România merge ceva mai greu.

Câteodată am fost comod... Nu se poate spune că din 24 de ore muncesc 20. Regret că nu am fost întotdeauna drept cu oamenii, cu colegii, cu persoane cunoscute sau mai puţin cunoscute. Am rănit, poate am jignit şi regret lucrul acesta. Mă felicit că am renunţat la candidatura pentru a fi deputat. Sunt atâţia golani în Parlament cum nu există nicăieri. Eu nu voiam să mă duc acolo să fur şi nu-mi doream să fiu unul dintre cei care merg o dată pe săptămână în Parlament.

Mă consider un om foarte norocos. Dumnezeu mă iubeşte. Atâtea prostii am făcut... Am avut cinci comoţii cerebrale, am cinci fracturi la coloană şi câte altele. Cu toate acestea nu am stat în spital niciodată. Întotdeauna mă refăceam miraculos şi mereu eram mai tare... Dovadă că împlinesc 66 de ani şi fac ce făceam la 30.

Ştiu că Dumnezeu mă iubeşte, iar eu nu-mi doresc nimic. Nici cadouri, nici bani, pentru că dacă îmi doream să fiu bogat puteam fi. Vreau să trăiesc civilizat în continuare. Vreau ca familia mea să fie sănătoasă şi lumea să reuşească să înveţe să şi iubească. Calitatea umană o văd ştiinţific. Micro şi macrocosmosul sunt aproape egale. Când o moleculă este nesatisfăcută, ea atrage şi atrage. Aşa sunt şi unii oameni. Ei nu pot să cedeze, să dea. Ei consumă şi tot consumă, oricât de mari sunt vor tot mai mult şi componenta morală le lipseşte cu desăvârşire. Aş vrea ca societatea civilă să fie mai matură..."