"Astăzi e ziua ta..." - Temistocle Popa

"Mi-am legat destinul de muzică..."
"Am compus tot timpul melodii simple, fără probleme de intonaţie, care să poată fi interpretate de oricine şi să nu creeze probleme pentru ascultători. De aceea, cred că majoritatea pieselor mele au devenit şlagăre. Interpreţii care au cîntat melodiile compuse de mine au făcut ca ele să ajungă în casele oamenilor", spunea maestrul Temistocle Popa. Astăzi împlineşte 87 de ani. La mulţi ani!"

"Mi-am legat destinul de muzică..."
"Am compus tot timpul melodii simple, fără probleme de intonaţie, care să poată fi interpretate de oricine şi să nu creeze probleme pentru ascultători. De aceea, cred că majoritatea pieselor mele au devenit şlagăre. Interpreţii care au cîntat melodiile compuse de mine au făcut ca ele să ajungă în casele oamenilor", spunea maestrul Temistocle Popa. Astăzi împlineşte 87 de ani. La mulţi ani!"

"Pasiunea mea pentru muzică probabil vine de la părinţi. Mamei îi plăcea să cînte, cînta frumos. În familia noastră nu prea au fost muzicanţi. Eu am fost absorbit să învăţ muzică, mi-am legat destinul de muzică. Muzica a intrat în viaţa mea şi continuă să fie aşa pînă cînd se va întîmpla… minunea.
Muzica românească actuală… În curs de devenire. Consider că muzica uşoară este o componentă a vieţii, care menţine un echilibru între dezmăţ şi tandreţe. Sfătuiesc pe toată lumea să sădească în sufletele copiilor dragostea pentru muzică, să le facă educaţie muzicală şi să promoveze muzica, pentru că ea este toată viaţa noastră. Cel mai frumos lucru este să oferi lumii sunete, nu zgomote, nu cîntece desuete. De cînd ne naştem sîntem cu muzica după noi. Probabil că va fi şi ea la locul ei de cinste, pentru că sînt foarte talentaţi tinerii compozitori care vin din urmă. Cu siguranţă, o dată cu trecerea timpului se vor selecta, pentru că acum sînt o droaie de oameni care caută să-şi facă din asta o meserie, dar nu toată lumea are chemare pentru arta muzicii. Sînt sigur că va exista permanent o pagină bună despre muzica uşoară, ce va fi semnată de aceşti copii care încearcă… unii cu mare succes, alţii care abia răzbesc. În orice caz, sînt copii plini de talent.

Întotdeauna am crezut în meseria mea. Nu este important ceea ce credem noi despre noi, ci ce cred alţii despre noi. Tot ce am scris am avut bucuria să placă. Am avut şi interpreţi nemaipomenit de buni. Una dintre aprecierile publicului pe care nu o pot uita a fost cînd s-a prăpădit Luigi Ionescu, cîntăreţul lalelelor. La cimitir i-au cîntat femeile piesa «Lalele, lalele». A fost un moment îngrozitor de puternic în viaţa mea.

Visurile mele au fost întotdeauna legate de scris. Mi-am dorit să scriu pentru oameni, pentru prieteni. Visurile mele de acum… nu mai ştiu. Din moment ce viaţa mea este în cumpănă din cauza etăţii. Atît timp cît voi exista am să fac muzica pe care o fac şi acum, şi o fac cu dragoste şi cu multă dăruire. În pagina vieţii mele, poate creaţia mea va reprezenta o epocă sau ceva dintr-o epocă.

Mi-ar fi drag ca oamenii să privească asupra carierei mele cu plăcere, pentru că tot ce-am făcut e făcut cu multă pasiune. Tot ceea ce am compus a fost compus cu patimă şi cu întregul har pe care l-am avut."