Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre stelele gimnasticii româneşti, Teodora Ungureanu, împlineşte astăzi 52 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"
Iubesc sportul care m-a consacrat şi îl slujesc şi azi
"Vremurile pentru mine sunt bune, nu mă pot plânge. Am o familie fericită. 30 de ani am muncit să-mi construiesc viitorul lucrând prin circuri în întreaga Europă şi ca antrenoare de gimnastică, în Franţa şi America. Acum 16 ani, eu şi soţul meu, Sorin, am deschis un club de gimnastică în Westchester New York, anul acesta am deschis al doilea club, Gold Star Gymnastics, la 45 km mai în nord de prima locaţie (Dynamic Gymnastics). Eu şi Sorin alergăm între cele două cluburi, să ne asigurăm că activitatea se desfăşoară cum vrem noi şi părinţii sunt multumiţi de programul oferit. Între cele două cluburi avem ca asistenţi patru antrenori din România, fostul internaţional Adrian Rădoi şi soţia sa, Rodica, şi timişorenii Goran Velin şi Alex Surubariu. În afară de acestea, eu antrenez echipa de gimnastică a liceului din oraşul Yorktown, iar Sorin, pe cea a liceului Lakeland, chiar din oraşul nostru, Mohegan Lake. Dacă cu echipele clubului mergem împreună la concursuri, la campionatul şcolar, care ţine din noiembrie până în martie, eu şi Sorin suntem în directă concurenţă. Aceasta ne ţine bine ocupaţi şi, din păcate, de multe ori simt că nu este timp pentru toate. Timpul zboară prea repede, parcă ieri a fost ziua mea, şi acum este iarăşi. Nu-mi pare rău, căci am prietenii cei dragi, care vin în fiecare an, sărbătorim şi ne distrăm împreună.
Am început gimnastica la Reşiţa cu antrenorul Andrei Kerekes. Ca şi acum, eram o bulă de energie cu care mama nu ştia ce să mai facă, săream, stăteam în mâini mai mult decât în picioare, făceam roata de la un cap la altul al străzii. Aşa că mama a decis să mă ducă la clubul municipal Reşiţa, şi aşa mi-am început activitatea. Am îndrăgit gimnastica de la prima lecţie, după care, cum se spune, aşa s-a scris istoria. Am avut posibilitatea şi privilegiul să călătoresc în întreaga lume, am fost mândră să aud intonându-se imnul naţional după câştigarea concursurilor internaţionale, educaţia şi experienţa acumulată m-au ajutat enorm în viaţă să fac diferenţa între bine şi rău, să fiu disciplinată şi organizată, să fiu un bun pedagog, lucru esenţial în meseria pe care o practic azi. Dacă ar fi s-o iau de la început, probabil că aş face acelaşi lucru, eu am un principiu, fă ce-ai învăţat, nu te băga la lucruri la care nu te pricepi şi nu le poţi face. Iubind sportul care m-a consacrat şi slujindu-l, în ziua de astăzi mă face pe deplin fericită şi nu regret nimic.
Vreau să mulţumesc tuturor admiratorilor mei care nu m-au uitat, spun asta căci încă şi azi primesc scrisori şi cereri de autografe, fanii mei chiar au creat o pagină pe Facebook (Teodora Ungureanu) la care primesc sute de mesaje, vreau să-i asigur că nici eu nu i-am uitat. Dacă aş avea posibilitatea să am toţi prietenii, fostele colege şi familiile din România alături de mine ar fi foarte frumos, dar deocamdată rămâne doar un vis.
În ceea ce priveşte gimnastica românească, nu s-au schimbat multe, şi asta cred că este bine. Gimnastica românească a fost şi rămâne una dintre cele mai puternice în lume. Antrenorii români, oriunde ar fi ei, au rezultate remarcabile. Iubitorii gimnasticii sunt foarte mulţi în România şi este vizibil că ştiu să aprecieze munca şi sacrificiile făcute de antrenorii şi sportivii noştri să aducă faima ţării. Nu este sportul-rege, dar ar trebui să fie. Gimnastica în general s-a schimbat, a devenit mai spectaculoasă prin evoluţia aparaturii, tehnicii şi dificultatea mărită a elementelor executate de sportivi o dată cu aceasta. Mesajul meu pentru tinerii sportivi este: ori şi ce faci fă-o cu dragoste, pasiune şi dedicaţie, nu renunţa uşor, ambiţionează-te când îţi este greu şi vei reuşi să-ţi împlineşti visurile."
