Are un dispret, asa cum nu are vizavi de oameni, fata de inconfort, fata de frig, de mizerie si uraste sincer saracia. "Daca Dumnezeu iti da un talent, saracia ti-l distruge. Saracia contamineaza", spune scriitorul si publicistul Tudor Octavian. Maine va implini 67 de ani.

"Pentru mine, jurnalistica e un noroc continuu"

"Trebuie sa recunosc ca, pentru mine, fiecare an este mai bun decat precedentul, dar nu pentru ca asa vrea soarta, ci pentru ca asta mi-am propus. Daca iti propui ai sansa sa si reusesti. Cred ca principalul castig al libertatii pe care o avem este libertatea de optiune. Tanjim, cu mostenirea comunista in creier, dupa o societate echitabila care va orandui bunurile conform cu ce crede fiecare ca reprezinta. Eu am renuntat la acest gand. Am renuntat chiar si la ideea ca trebuie sa existe dreptate pe lumea asta. Nu va exista dreptate, exista o lupta pentru dreptate. Dreptate, bunastare si realizare sunt niste termeni pe care trebuie sa ni-i construim de acum incolo.

De foarte multi ani nu ma mai intreb ce este textul pe care il scriu. Il scriu numai daca am placere sa o fac. Este principalul meu castig. Cred ca se poate ajunge in orice tip de jurnalistica la aceasta stare, in care sa-ti faci meseria cu placere. Daca nici jurnalistica nu iti da placere, ma intreb ce alte meserii iti pot asigura acest lucru. Gazetaria este o meserie aleasa. Este o munca care are continuitate, care cere participare, dar si ofera. Pentru mine, jurnalistica este un noroc continuu. Luarea in seama pentru un jurnalist este mai importanta decat salariul. Pe mine toate constrangerile jurnalistice m-au ajutat intrucat, ceea ce pentru altii a fost constrangere, pentru mine a insemnat ordine, echilibru, regula. Imi plac regulile, ierarhiile. Din pacate, lumea pe care eu o visez nu s-a inventat.

Faptul ca m-am nascut in Braila a contat in sensul ca, de la inceput am primit un soi de educatie a tolerantei. In scoala generala am avut colegi italieni, greci, evrei. Am avut placerea de-a avea de-a face cu alte lumi, alte universuri. Braila oferea aceasta sansa, tarzie, mica, dar reala. Iti dadea sentimentul ca nu stai in Romania.

Principala mea realizare dupa ’90 a fost libertatea. Cred ca jurnalistii romani inca nu apreciaza cum trebuie acest imens noroc de a fi liber in toata lumea, liber chiar sa si pierzi. Fac exact ceea ce am vrut sa fac si ceea ce am stiut ca o sa fac din clipa in care am avut creier. Ceea ce este necuviincios in viata mea este faptul ca am lepadat niste lucruri pe care oamenii se bat sa le obtina. Am sentimentul ca l-am pacalit pe Dumnezeu si nu a fost frumos din partea mea.

Pentru mine, implinirea inseamna sa poti face pana cand mori lucruri care nu-ti displac deloc, inclusiv sa privesti un fund de femeie bine articulat."