Încă există români adevăraţi. Oameni care iubesc pământul pe care au făcut cel dintâi pas al acestei vieţi. Un astfel de om este interpreta de muzică populară Veta Biriş, mult prea binecunoscută pentru cântecele sale pline de iubire de ţară şi de oameni. Glasul său a adus mângâiere multora dintre noi, români de aici, dar şi de departe. De-a lungul timpului a învăţat că pentru a rezista în inima publicului trebuie să fii sincer şi a-ţi păstra demnitatea pe care ţăranul român a avut-o întotdeauna, indiferent de vremuri, este cel mai important lucru din lume. A venit pe lume la Veseuş, în Ardeal, iar faptul că şi acum trăieşte pe-aceste plaiuri confirmă că rădăcinile sale sunt adânc înfipte în pământul românesc. Pentru că Veta Biriş împlineşte 65 de ani, Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Aş schimba scara de valori”
“Cântecele pe care le cânt sunt comori moştenite, autentice şi curate”
“În fiecare an mă gândesc să mai aduc spre ascultare cântece noi şi vechi totodată şi mă rog lui Dumnezeu să-mi dea putere pentru multe, multe alte întâlniri ale sufletelor celor ce ştim preţui adevărata cultură tradiţională. Fiecare dintre noi vine în lume ca să contribuie la înfrumuseţarea ei, s-o facă mai bună, să aducă frumos şi armonie în jurul lui. Ce-aş schimba în România dacă aş avea putere? Ei bine, aş schimba scara de valori, care este cu susul în jos aproape în toate domeniile. Uitaţi-vă la puzderia de «artişti» apăruţi ca ciupercile după ploaie, uitaţi-vă pe ce-şi clădesc «notorietatea artistică». Pe scandaluri, intrigi mărunte şi fiţe. În timp ce oameni tineri, cu voci minunate, nici nu sunt băgaţi în seamă de aşa-zişii formatori de opinie. Este trist şi, din păcate, adevărat.
Depinde de fiecare dintre noi, la urma urmelor, ca lumea să fie mai bună şi mai frumoasă, valorile reale să fie preţuite, adevărul să triumfe. Cu fiecare an care trece mă simt mai bogată. Bogată în cântec şi în suflet… Mă călăuzeşte dintotdeauna gândul că îmbogăţesc şi eu, cât de puţin, lada de zestre a neamului nostrum şi nu las să se aştearnă praful peste ea. Toate cântecele pe care le cânt sunt comori moştenite, autentice şi curate. Le-am purtat prin toată ţara, la spectacole, în festivaluri, dar şi la nunţile noastre ardeleneşti. Peste tot am fost cu aceeaşi bucurie. Peste tot, am simţit că lumea şi-a lăsat acasă grijile şi a cântat cu mine. Dumnezeu mi-a dat un glas frumos spre a arăta şi altora minunatele noastre cântece de pe Târnave. Sunt un om modest, o femeie simplă, care îşi lucrează pământul, îşi creşte nepoţii şi care mulţumeşte Domnului pentru sănătate şi pentru roadele pământului.
De ce nu am plecat la oraş? Pentru că vreau să ating pământul cu mâinile mele, să simt mirosul roadelor coapte, al ierbii crude ori al fânului uscat la soare, mirosul laptelui cald, abia muls. Aşa mă simt împlinită ca om, ca fiinţă a lui Dumnezeu, cu rost pe lume şi în armonie cu toată făptura. Cum aş putea să cânt dacă n-aş cunoaşte toate aceste bucurii simple? La ţară, viaţa are alt calendar decât la oraş, unde toate zilele seamănă între ele şi soarele se vede doar pe bucăţi, printre blocuri, pe tot drumul lui, de la răsărit, la asfinţit. Fiecare anotimp are frumuseţea şi rostul lui, când trăieşti aproape de natură. O viaţă plină de rost omenesc, care mă împlineşte. Iar dacă oamenii mă caută şi mă cheamă să le cânt, atunci eu merg bucuroasă. Mă bucur de preţuirea pe care publicul o are faţă de mine şi faţă de cântecele mele. Caut în permanenţă să mă raportez la valorile moral-creştine în care am fost crescută şi educată de părinţii mei, ţărani vrednici din Veseuş. Azi, mai mult ca oricând cred că fără adevăr şi iubire, nimic nu se poate zidi, nimic nu poate dăinui. Mie îmi place să cred că harul pe care Dumnezeu mi l-a dat şi pe care, adesea cu trudă şi jertfă, l-am oferit la rândul meu oamenilor, i-a făcut, măcar pentru o clipă, mai buni, mai sensibili, mai frumoşi sufleteşte. Privind în urmă, dar şi în viitor, pot să spun doar atât: sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-a dăruit Bunul Dumnezeu şi-L rog să mă ţină sănătoasă alături de cei dragi."