"Astăzi e ziua ta..." - Viorel Moldovan

"A dispărut magia din fotbal…"
Viorel Moldovan sau "Moldo-Gol", aşa cum i se spunea, împlineşte astăzi 36 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Am acceptat funcţia de director sportiv la Unirea Urziceni mai mult pentru a rămîne alături de familie după o carieră îndelungată. Am fost mult timp plecat şi i-am cam neglijat. Acum însă i-am trecut pe primul loc. Nu mai am nici o treabă cu Unirea Urziceni. Vreau să mă odihnesc, să stau aproape de casă.

Tatăl meu a fost jucător la Gloria Bistriţa şi datorită lui am ajuns unde am ajuns. De la el am moştenit pasiunea pentru fotbal. Atunci cînd îl vedeam jucînd eram un copil, îl admiram, îi admiram talentul şi alergam şi eu de nebun pe teren cu mingea la picior. Atunci nu erau atîtea posibilităţi, perspective şi astfel mi-a intrat în sînge, mi-a transmis microbul. A ţinut şi el să devin fotbalist. Începi din pasiune şi observi că se transformă într-o meserie, într-un mod de viaţă şi un lucru care îţi asigură, cu mult noroc şi exigenţă, viitorul. Depinde cît de echilibrat eşti. Campionatele, cîştigarea unui titlu precum cel din Elveţia sau din Franţa sînt lucruri care rămîn marcate în memoria unui fotbalist. Au fost şi dezamăgiri, ca peste tot, dar nu vreau să mi le aduc aminte, fiindcă întotdeauna încerc să mă încarc pozitiv.

Momentul în care destinul meu s-a schimbat cred că a fost atunci cînd m-am căsătorit. Am avut norocul să întîlnesc o femeie extraordinară, care mi-a fost alături în tot şi cu care am doi copii. A avut un rol deosebit de important în ceea ce priveşte cariera mea şi în multe alte aspecte care aparţin familiei. Mi-a dat stabilitatea şi liniştea necesare pentru a putea realiza ceea ce am realizat.

Sînt mîndru şi mă felicit că am o familie frumoasă şi doi copii minunaţi. Sînt mîndru de ceea ce am realizat în plan sportiv şi nu numai. Am plecat de jos ca toată lumea, dar fără sprijinul soţiei mele nu cred că aş fi reuşit.

Faţă de perioada în care jucam eu, fotbalul s-a schimbat mai mult la nivel de business, dar tot fotbal rămîne. Nu ştiu dacă putem vorbi despre o anumită schimbare majoră. Înainte, ce-i drept, era mai de calitate, erau oameni mai valoroşi, mai pasionali, se punea mai mult suflet şi se cunoştea entuziasmul. Acum îmi pare un fotbal vorbit, şablonizat şi pe interese. Nu mai există acea plăcere formidabilă! De multe ori nici nu mă mai uit la anumite meciuri, pentru că nu văd practic nimic din ce mi-ar plăcea să văd şi din ce m-a făcut pe mine să îmbrăţişez această «misiune» de fotbalist. Sînt mulţi oameni care trebuie să trăiască, să profite de pe urma fotbalului. A dispărut magia, totul e la termen scurt, nu mai e răbdare. Nici la suporteri, care vin în număr din ce în ce mai mic la meciuri. Ei îşi doresc să vadă fotbalul adevărat, să vadă dorinţă, ardoare!"