Astăzi e ziua ta... Viorela Filip!

"Privesc în urmă... Am oameni dragi, amintiri sau doar umbre. Niciodată regrete. Am buchetul de primăveri, care se mai îmbogăţeşte azi cu încă una... E frumos, e al meu, iar sufletul îmi va fi mereu de 16 ani. La această vârstă m-am oprit", ne-a mărtu­risit inepuizabila Viorela Filip. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. La mulţi ani!

"Jumătăţile de măsură nu trăiesc..."
"În apropierea datei mele de naştere, 15 martie, îmi număr primăverile şi mai adaug una în fiecare an, şi asta pentru că vârsta mea are doar primăveri, niciodată toamne sau ierni. Voi pregăti o masă festivă acasă, pentru familie şi prieteni, dar nimic nu va mai fi ca până acum, pentru că, la data de 2 ianuarie 2010, tatăl meu, scriitorul, poetul, umoristul, ironistul şi omul de cultură Stelian Filip s-a stins din viaţă la Constanţa sau, mai precis, s-a întors acasă, în ceruri."


SUNT O FEMEIE ÎNDRĂGOSTITĂ...
"Dacă până mai ieri eram interpretă, textieră, profesoară de canto - muzică uşoară la şcoala de Artă din Bucureşti, de la o vreme compun cântece de muzică uşoară pentru copii, cu care am obţinut chiar şi premii la festivaluri. De altfel, de la 27 iunie 2008 am fost primită în prestigioasa instituţie muzicală de creaţie, numită Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (U.C.M.R.).

La 10 martie am înregistrat, la studioul extraordinarului compozitor şi om de muzică Jolt Kerestelly, prima melodie scrisă de mine pentru mine: «Sunt o femeie îndrăgostită», orchestrată cu eleganţă şi rafinament tot de acest drag prieten şi maestru. Cântecul va putea fi ascultat (şi eu văzută) în emisiunea de televiziune «Să vă amintiţi duminica», realizator Forentina Satmari, în ziua de Florii. Acest cântec îi este dedicat soţului meu, de care sunt şi voi fi mereu îndrăgostită."


LUMEA MEA ESTE FASCINANTĂ ÎN STARE DE VEGHE, ÎN TREZIRE, CA ŞI ÎN SOMN...
"Ca un lucru să iasă bine, trebuie făcut cu pasiune, cu dragoste, cu sufletul întreg. Ju­mă­tăţile de măsură nu trăiesc, n-au viaţă. Am avut mereu darul de a iubi tot ce este în jurul meu, mai precis, de a găsi în aproape orice, ceva demn de remarcat, de reţinut, ceva frumos. Sunt, recunosc, o mare visătoare. La propriu, visez în culori. Lumea mea este la fel de fascinantă în stare de veghe, în trezire ca şi în somn. Am vise clare şi de multe ori premonitorii. Semnele vieţii mele sunt: iubirea, voinţa şi mila. Prin ele înţeleg eu lumea. Am mereu un preaplin din care dăru­iesc, fără frica de a mi se epuiza această rezervă.
Aştept ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar poate se va întâmpla: să-mi vină şi mie rândul să am un CD care să se difuzeze o dată cu Jurnalul Naţional!"


MI-E DOR DE TATA...
"Azi, de ziua mea de naştere, îmi este dor de micul joc, pe care îl aveam cu tata de fiecare 15 martie: la ora 11 şi 30 de minute (ora la care m-am născut la dispensarul din Eforie Sud), el mă suna şi începea cam aşa: «Ştii ce făceam eu la ora asta acum X ani? Alergam cu bicicleta la Constanţa să aduc un medic care s-o ajute pe maică-ta să te naşti, că nu voiai deloc să apari! Până să mă întorc eu, te-ai hotărât şi ai venit pe lume!».
Mi-este deja dor de aceste cuvinte pe care le-am auzit ultima oară la 15 martie 2009. Dar azi nu mi le va mai spune nimeni sau... cine ştie?!"