"Astazi e ziua ta..." - Viorica Viscopoleanu

Astazi este ziua de nastere a fostei mari atlete Viorica Viscopoleanu. Ca o coincidenta, tot astazi incepe Olimpiada de Vara de la Beijing.

Astăzi este ziua de naştere a fostei mari atlete Viorica Viscopoleanu. Ca o coincidenţă, tot astăzi începe Olimpiada de Vară de la Beijing.

"M-am «sacrificat» pentru sport"

"Mi-a plăcut dintotdeauna mişcarea... de cînd eram un copil. Pe vremea cînd eram elevă am participat la o competiţie de cros şi aşa a început totul... Pe vremea aceea, fiind foarte slabă, profesoara care a întrebat cine vrea să participe la acest concurs mi-a mărturisit temerea sa: «Cum pot eu să te înscriu în competiţie cînd pe tine te dă vîntul dă jos»! Atunci am zis: «Bine, bine, dar dacă voi cîştiga?» Şi într-adevăr aşa a fost. Am cîştigat. A mai trecut puţin timp. Au urmat multe ore petrecute la stadion. Antrenorul care mi-a urmărit evoluţia şi pasiunea cu care practic mă jucam la acea vîrstă m-a înscris la concursul de juniori, la săritura în lungime. Am cîştigat şi acel concurs şi aşa m-am «sacrificat» pentru sport.

Sînt în primul rînd o persoană modestă, dar foarte ambiţioasă. Tot ceea ce îmi pun în gînd vreau să duc la bun sfîrşit. Aşa am reuşit să fac performanţă. Ambiţia pe care am avut-o s-a dovedit o dată cu trecerea timpului. Tot din ambiţie şi din dorinţa de a fi mamă am şi cei doi copii. Cea mai mare dezamăgire a fost cea de la Olimpiada de la Tokyo. Am avut o săritură foarte bună, dar fiind zgură, cum era atunci în ’64, aceasta a căzut peste plastilină şi am fost depăşită. Am fost tentată să renunţ atunci la cariera mea, pentru că pierdusem un loc pe podium. Mi-am zis: «Gata nu mai vreau să mai fac sport». Dar am trecut peste acest moment trist. În 1976 am mers la Federaţia de Atletism chiar înainte de Olimpiada de la Montreal. Îmi doream să fac în continuare sport, dar cei de la federaţie mi-au spus: «De ce să continui, pentru că şi aşa, cu 6,70 cît poţi tu să sari, nu vei urca pe podium». Au greşit, pentru că exact acest rezultat ne-a adus medalia, un loc pe podium. A fost poate mai bine, pentru că imediat am născut, chiar după începerea Olimpiadei de la Montreal. A doua oară cînd am vrut să renunţ la atletism am renunţat definitiv. Am avut multe probleme în familie, nişte decese care mi-au marcat destinul: moartea mamei, moartea mamei soţului meu. În plan personal cea mai mare bucurie o reprezintă copiii, iar în plan profesional, Olimpiada în care am depăşit cinci recorduri. Cele mai mari bucurii au fost atunci cînd am cîştigat Olimpiada cu cinci recorduri şi cei doi copii.  

E foarte greu să-ţi aduci aminte de visurile de altădată. Dar nu voi uita episodul în care eram în grupă cu mulţi campioni olimpici şi implicit alături de Iolanda Balaş. Acesta a fost visul meu dintotdeauna, să ajung ca ea. Îmi urez să fiu sănătoasă şi fericită, pentru a putea merge mai departe. Vreau să am grijă în continuare de familie, pe care o iubesc enorm, şi de cei doi copii, care sînt la casa lor. Îmi doresc linişte şi pace în lume."