Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Generaţia tânără de acum are mult de învăţat şi, din păcate, nu prea mai are de la cine”
Fără credinţă nu aş exista
Virgil Ogăşanu este posesor de intuiţie, inteligenţă, cunoaştere, cultură, entuziasm şi disciplină. A ştiut întotdeauna să întindă o mână către spectator, către omul din sală venit să-l vadă. Un gest de credinţă, de artă adevărată. Chipul său poartă un amestec de mirare blândă şi seriozitate atentă, întâlnirea cu personajele pe care le interpretează oferindu-ţi bucuria confortului, al liniştii. Virgil Ogăşanu împlineşte astăzi 73 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“A fost un an bun, din punctul meu de vedere. Am stat bine şi cu sănătatea, în familie la fel. Şi pe plan profesional am avut proiecte foarte frumoase. Unul dintre ele pe care l-am finalizat luna trecută se numeşte «La grande magia», de Eduardo de Filippo, în regia lui Ducu Darie şi Elie Malka. Apoi, am terminat cu studenţii anul III la facultate, şi-au luat zborul. Le doresc să fie sănătoşi, să aibă şansă, pentru că e greu la ora asta pentru tinerii absolvenţi, mai ales cei de la Arte, să-şi găsească un loc. De fapt, mă încearcă un sentiment ciudat. Lângă mine este o şcoală unde a învăţat şi băiatul meu, de opt clase. În copilăria mea şi a lui era nebunie când se terminau orele. Când ieşeai în curtea şcolii, se auzeau strigăte, era aşa o eliberare. Ei, acum nu. Toţi cei care ies sunt cu ochii în telefoanele mobile, nimeni nu mai comunică, este o linişte totală. Parcă sunt surdo-muţi. Te sperii. Vezi nişte copii care pare că vorbesc prin semne. Vorbind de realizări profesionale, am terminat un film, care are un titlu provizoriu, «Evadarea», probabil că în toamnă va avea loc premiera. Am jucat, ca de obicei, rolul tatălui, al bunicului, roluri care-mi vin mănuşă la ora asta. În septembrie voi începe o piesă la televiziune (marea bucurie şi marea veste a fost că s-a reînfiinţat teatrul tv) şi am să colaborez cu Gelu Colceag. De asemenea, am şi un proiect împreună cu Oana Pellea, o piesă a lui Gellu Naum, care se numeşte «Insula». Cam astea ar fi proiectele foste şi imediate. Spectacolul «La grande magia» abia a avut loc premiera, deci în toamnă se va juca în plin, dar pentru că vine vara şi stagiunea se închide mă bucur de soare, de florile din curtea de la ţară. Am pus mulţi trandafiri şi acum sunt înfloriţi. Am multe de văzut aici, în zona noastră. Casa Domnească de la Brebu pe care prea puţină lume o ştie, sau mănăstirea de maici aici, de la Cornu, ridicată de prima soţie a lui Marin Preda, Aurora Cornu, în memoria părinţilor ei şi a fostului soţ. Biserica, aşa cum arată acum, a fost inspirată de un desen al prietenului acesteia, pictorul Horia Damian. Este foarte frumoasă. Credinţa. Fără credinţă nu aş exista. Este lucrul care mă ţine, ne ţine pe noi, oamenii. În totul este nevoie de credinţă. E nevoie să crezi. În profesia noastră e mare nevoie de credinţă. Se spune că sunt seri când vine îngerul sau coboară Dumnezeu pe scenă. Seri în care actorul se simte extraordinar, parcă pluteşte, are totul la mână, i se pare că Dumnezeu e lângă el. Sunt alte seri în care totul este chinuit. Credinţa te scoate din gravitaţie, te trimite într-o lume spirituală, mult mai înaltă. Eu cred.”
Citește pe Antena3.ro
