Astăzi e ziua ta... Vlad Ionescu!

"Îmi doresc să fac televiziune din spatele camerelor" S-a despărţit de Antena 1 după 10 ani foarte frumoşi. Fără ceartă, fără scandal... din nevoia de a-şi lua viaţa în propriile mâini. Vlad Ionescu împlineşte astăzi 37 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"La 37 de ani muncesc mai mult decât oricând. Acum o săptămână şi jumătate am demisionat de la Antena 1 ca să am timp de propriile proiecte: Local TV Network - unde sunt asociat cu Teo Trandafir - şi Şcoala de Televiziune. Ajung la biroul din Casa Presei Libere sau la platourile Multimedia Film din Chitila la 8 dimineaţa şi plec la 10 seara. Despărţirea de Antena 1 a dezamăgit-o cel mai mult pe fiica mea, Ilinca. În fiecare seară, când ajung acasă, mă întreabă dacă nu mă întorc la televizor. Încerc să îi explic că tot «televizor» este şi ceea ce fac acum, dar nu o mulţumeşte pe deplin. Ea mă vrea în faţă, pe ecran, nu în spatele unui birou. Am învăţat de-a lungul celor 15 ani de televiziune că cel mai important lucru este să nu-i dezamăgeşti pe cei din jur, fie că vorbim de familie, prieteni, şefi sau angajaţi. Să le dai întotdeauna încredere că ziua de mâine va fi una mai frumoasă, mai senină. Şi am mai învăţat că perseverenţa, dublată de muncă, dă întotdeauna roade.

De ziua mea mă pot considera împlinit. Am o familie frumoasă, am propriile afaceri care funcţionează şi în vremuri de criză, sunt sănătos. Dacă mă întreba cineva unde mă văd peste 10 ani îi răspundeam că în locul în care sunt acum. Am lăsat în urmă Antena 1 după 10 ani foarte frumoşi. Nimeni nu trebuie să vadă în plecarea mea din trustul Intact o ceartă, un scandal, un act nechibzuit. A fost vorba doar de o evoluţie, de o maturizare, de nevoia de a-mi lua viaţa în propriile mâini. Şi sunt convins că şi cei din Antena 1 aşa au privit despărţirea. Nu trăiesc dezamăgiri. Poate şi pentru că sunt un tip sută la sută optimist, pentru mine nu există partea goală a paharului. Îmi doresc ca de acum încolo să fac televiziune din spatele camerelor, aşa cum vreau eu, cum văd eu. Să readucem pe ecrane ceea ce este bun, plin de viaţă curată. Pot spune că aşa îi «dăscălim» şi pe cei de la Şcoala de Televiziune. Cred că este nevoie de o generaţie nouă în televiziune, nelovită de virusul «audienţă prin orice metodă». Şi mai încerc să-i învăţ pe cursanţi cât de mult farmec are viaţa de reporter. Televiziunea nu este doar prezentare. De altfel, cele mai puternice amintiri ale mele - plăcute sau nu - sunt legate de momentele cât eram reporter. Nu pot uita niciodată cum am transmis live de la inundaţiile din Moldova, cum o vorbă spusă bine la televizor atrăgea după sine o mobilizare uriaşă a autorităţilor sau a oamenilor cu suflet.

Dacă ar exista maşina timpului, m-aş întoarce în urmă cu 10 ani, în ziua naşterii Ilincăi, în urmă cu un an, în ziua căsătoriei cu Luiza şi în urmă cu 15 ani, la prima călătorie la Paris, cel mai frumos oraş din lume şi de care sunt strâns legat. Părinţii mei au locuit acolo doi ani, pe vremea comunismului, şi sunt prins prin toate amintirile din copilărie de Paris. De altfel, cel mai dor de ziua mea îmi este de tata. Nu mai e printre noi de 11 ani."