Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintotdeauna şi-a dorit să fie actor şi a muncit din greu pentru a-şi împlini acest vis. A învăţat, a acumulat, a luat-o de la capăt până i-a ieşit perfect, nu s-a dat niciodată bătut. Vlad Ivanov este foarte iubit de public, dar mai ales de colegii săi de breaslă, iar dacă ai ocazia să fii în preajma lor şi să-i rosteşti numele vei respira dintr-o dată un aer încărcat de respect şi admiraţie. Nu e puţin lucru. S-a născut acolo unde poezia scaldă plaiurile sufletului, în Moldova, şi este mândru de rădăcinile sale. Se bucură de statutul de liber-profesionist, joacă în ţară şi în străinătate şi recunoaşte că a furat meserie, pentru că nu e o crimă să stai în spatele aparatului şi să priveşti cum joacă un actor. Dimpotrivă. Este cea mai bună modalitate de a învăţa. Vlad Ivanov îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Când nu trăieşti frumos nu poţi fi fericit”
Dacă lucrezi la foc automat, ajungi să te goleşti foarte tare şi să nu mai ai energie pentru tine
“Am avut marea şansă s-o am ca profesoară pe doamna Sanda Manu. Ea mi-a insuflat respectul pentru meserie şi pentru munca pe care trebuie s-o faci ca să ajungi într-un anume punct. Sanda Manu spunea că «Oricât de greu faci un rol, oricât de greu e să ajungi la esenţa rolului, tot ce faci în scenă trebuie să pară pentru public foarte uşor». Spectatorul trebuie să iasă din sală cu senzaţia că poate face şi el ce-ai făcut tu, şi când se apucă să încerce să facă şi el, să-şi dea seama că nu e chiar aşa. Sunt ore şi ore de muncă şi de studii, dar acestea trebuie ascunse cu talent”, spune Vlad Ivanov într-un interviu.
“Este o energie care se naşte între spectatori şi actori, depinde cât de dispuşi sunt aceştia să asculte. Vii la teatru şi e posibil să nu-ţi placă de la început, sau dimpotrivă, plăcându-ţi o anumită piesă de teatru, descoperi că o fereastră se deschide în sufletul tău şi atunci ai nevoie să mergi şi la al doilea şi la al treilea spectacol de teatru, poate chiar la aceeaşi piesă, căreia să-i descoperi mereu alte şi alte înţelesuri. Cred că toate lucrurile au un început şi cred că la baza acestor descoperiri este o sete şi o nevoie interioară ce ţine de intimitatea ta. Important e să nu trăieşti gol pe dinăuntru. Important e să cauţi să simţi. Să înţelegi de ce naiba eşti pe pământul ăsta. La ce bun te-ai născut? E important să ştim de unde venim şi unde ne ducem. Dar, mai ales, cum ne ducem. E important să-ţi trăieşti viaţa frumos, să nu te trezeşti la un moment dat că duci în spate un sac plin de răutăţi, de frustrări... Când nu trăieşti frumos nu poţi fi fericit. Poţi fi fericit şi când eşti singur, pe un vârf de munte şi contemplând o floare. Fericirea e la îndemâna oricui, poţi găsi fericire în orice, dacă trăieşti căutând-o. E un lucru destul de simplu.
Îmi place să joc roluri opuse firii mele, pentru că mă solicită şi mă obligă să caut adânc în mine şi-n lucrurile pe care le observ în jurul meu. Mă ajută să arăt măsura talentului. În meseria noastră, se spune că cele mai reuşite roluri sunt cele pe "contre-emploi", adică exact opusul personalităţii tale reale. În ceea ce mă priveşte, se pare că e adevărat. Meseria asta presupune o muncă extrem de sinuoasă, cu pauze mai mari sau mai mici. Iar eu cred că e bine să ai şi pauze. Dacă lucrezi la foc automat, ajungi să te goleşti foarte tare şi să nu mai ai energie pentru tine, să poţi să faci mai mult. Şi e bine să te opreşti la un moment dat.”
Citește pe Antena3.ro
