ATITUDINE
"Viata e frumoasa, daca stii s-o traiesti din plin, daca te trezesti dimineata cu inocenta copilului si nesfarsitele intrebari care incep cu "de ce ?", iar seara inchei ziua bucurandu-te de familia ta, de faptele bune pe care le-ai facut peste zi si prietenii care ti-au ramas fideli."
"Un an in plus inseamna pentru mine un pic de⦠asimetrie! De la "rima" aproape perfecta (ca intr-un catren, dintr-o poezie vesela pentru copilasi) - sase, a sasea, patruâsase - din data nasterii mele, la o varsta continuand o cifra⦠cu rotunjimi si ea, e adevarat, dar 8 (ca-ntr-un sonet pentru varstele⦠mature! ). La 25 de ani esti grabit - faci planuri. Dupa 50 esti si mai grabit - faci bilanturi.
La 18, 19 ani cei de 30, 40 par de-a dreptul matusalemici, iar la o varsta ca a mea va intrebati "ce-o mai vrea?, a trait destul !" Nu e asa! O veche vorba din batrani spune ca nici un lucru serios nu e bine sa-ti propui sa-l incepi de lunea. Ca atare, as "parafraza" si as spune ca nu e sigur ca daca iti propui sa faci un lucru important si chiar vrei sa-ti reuseasca trebuie sa ti-l propui intr-un moment aniversar! De pilda, cel mai important lucru pe care mi l-am propus de vreo 30 de ani incoace - si nu doar in momente aniversare ori in zile de luni - dar care nu mi-a reusit a fost⦠sa renunt la fumat! Un exemplu rau, desigur! Din fericire, insa, la noi in familie⦠lucrurile stau "in medie" bine - fiul meu nu doar ca nu fumeaza, dar uraste fumatul! Ma amuz si spun adesea - acum, n-ar fi decat s-o repet - ca nu stiu exact cum stau lucrurile - ori m-am nascut prea devreme, ori - din contra - prea tarziu! Prea devreme ca sa mai am destula vreme sa traiesc tot ce va sa vina - sunt atatea lucruri noi si mereu apar lucruri noi pe care mi-ar fi drag sa le invat (enorm imi place sa invat!), dar si⦠prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva in fibra mea de iubitor de limba romana, ca sa nu sufar enorm cand sunt contemporana cu⦠"mecdonaldizarea" (sper sa-mi acceptati "licenta") limbii romane si⦠"holiudizarea" vietii de zi cu zi!
Ce mi-as dori? Sa-mi placa la fel de mult meseria mea, ca-n prima zi si-n zilele ce au urmat, pentru ca - poate va pare paradoxal - mie imi place la serviciu; iubesc oamenii si imi place ce facem impreuna! Asa am trait, asa traiesc si ma bucur de fiecare zi - luati-mi stresul zilnic al televiziunii si varsta mi se va parea o povara, un an in plus mi se va parea un cosmar! Ce-mi doresc? Sa-mi vad fiul facand din succesul inceputurilor sale de student la imagine si cameraman de azi garantia unui profesionist de televiziune; si atunci voi spune: da, n-am trait degeaba, sunt cu atat mai fericita azi! Am fost fericita in fiecare zi!"