Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Sunt pregătită să trec toate graniţele acestei zile...”
Cred cu toată fiinţa în dragoste!
Figură emblematică a Televiziunii Române, gazda emisiunii “O dată-n viaţă”, Iuliana Tudor împlineşte duminică 36 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“Scrisoare pentru cea de ieri
Mi-am făcut bagajele, să ştii. Sunt pregătită să trec toate graniţele acestei zile. Ştiu exact atât cât trebuie să nu ştiu. Am strâns ce-aveam şi, ce crezi?! A-ncăput totul într-o inimă. Prima graniţă, 10 ani. De acolo am luat joaca, privirea mamei şi zâmbetul ei, privirea tatălui în care m-am văzut aşa cum nu mă pot vedea în ochii nimănui, oglindită de o dragoste uriaşă, aerul lui serios şi pasul hotărât, cuvintele de iubire pe care i le scria mamei pe câte-o felicitare şi le lăsa, discret, sub pernă, felul în care-i oferea flori, parfumul vieţii de la ţară, poveştile şi mângâierea bunicului plecat Dincolo, umorul şi vorbele de duh ale bunicii, plecată şi ea Dincolo, dar şi tristeţea din ochii mei, când, la şcoală fiind, am realizat că mama mea n-o să mă poată vedea şi auzi cântând la serbări, niciodată, dar şi clipa în care a încolţit în mine ambiţia de a-i oferi numai bucurii. Şi cei 7 ani de acasă! Cei mai frumoşi ani!
A doua graniţă, următorii 10 ani. De acolo am strâns amintirile călătoriilor cu părinţii mei în toată ţara, forţa mamei mele şi felul în care m-a învăţat să trăiesc liber, dar în acord cu legile firii şi ale oamenilor, cărţile pe care le-am descoperit, poezia, muzica, liceul, temerile, fanteziile adolescenţei, profesorii mei, prima dragoste, primul sărut, primul dans, primul mare examen, prima petrecere, prietenii cei mai buni, poeziile mele. Cei mai frumoşi ani!
A treia graniţă, încă 10 ani. Am adunat din ei provocări, mari întâlniri, televiziunea, mentorul, victoriile în faţa neputinţei, inconştienţa şi nebunia cu care doream să demonstrez că pot face mai mult şi mai greu şi mai bun, întâlnirea cu omul menit să-mi devină soţ, devenirea femeii, stresul şi epuizarea, dar plăcerea de a munci care le anula efectele, echipa, căderea în prăpastie şi urcuşul spre lumină, mugurii de maturitate, lecţiile răbdării, diplomaţiei şi toleranţei, primii paşi către echilibru şi siguranţă. Cei mai frumoşi ani!
Încă o graniţă, aceasta. Încă 6 ani din care am cules: Împlinirea. Femeia îşi cântă dragostea, mama se joacă, iar cea de la televizor prinde aripi mari «O dată-n viaţă» şi zboară către oameni cu tot ce are mai bun de oferit acum. Cei mai frumoşi ani! Iubirea. Talentul. Munca. Norocul. Cele patru personaje principale ale vieţii tale de până acum! Sunt în vamă, trec graniţa. Secunde în şir fără să respir de teamă că cineva o să strige; înapoi, bagajul dumneavoastră a depăşit limita admisă… Miracol sau nu, tu cea de ieri ai o inimă care dă pe-afară! Să vedem cum treci mai departe…
Scrisoare pentru cea de mâine
Bună dimineaţa. N-am înţeles niciodată cum se poate să-ţi placă dimineţile şi, în acelaşi timp, să te topeşti după apus. Ce ne facem, că-ţi plac amândouă?! Ori începutul, ori finalul. Propun să ne hotărâm. În secunda asta aleg începutul… de viaţă. Şi noul an. Lângă prea-plinul de ieri se nasc aşteptările de azi din nou de la capăt. Altul e nivelul cerut la start. Şi câte nelinişti: Cât din mine cea de ieri a trecut graniţa? O fi rămas bagajul întreg? Şi-acum încotro?!
E simplu. Busola e clară! Întotdeauna, nordul! Şi inima va alege singură ce va dori să păstreze până la capăt şi de aici înainte. Ce-mi doresc şi ce pot avea, ce simt şi ce trăiesc, ce vreau să învăţ şi cât timp am pentru asta, ce idei se nasc şi câte devin realităţi, în faţa cui stau cu ochii larg închişi şi pe cine dezbrac de suflet, cât din mine păstrez doar pentru mine şi cât împart celorlalţi, ce mă poate doborî astăzi… dar întrebarea esenţială rămâne: În ce mai cred? Cred în destinul meu, cred în meseria pe care o fac, în oamenii vieţii mele şi, peste toate, cred cu toată fiinţa în dragoste! Spre alte graniţe…”
