Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Gândul către mama mea este cea mai frumoasă rugăciune”
Am fost desemnată director interimar al Teatrului Evreiesc de Stat. Am primit această veste cu mare teamă, pentru că este o mare responsabilitate.
Există o poezie a mişcării, o magie a cuvântului, un zbor al sufletului deasupra scenei. Cei care reuşesc se numesc, pe bună dreptate, artişti… O credinţă străveche spune că un om trăieşte atât timp cât numele său este pomenit. Ei bine, cu siguranţă numele Maiei Morgenstern va trăi mult. Uluitoare vibraţie a pus în profesiunea ei de credinţă. Este greu să nu o sesizezi. Este greu să nu rezonezi cu ea. A crezut în steaua ei, a pariat cu ea însăşi şi cu cei din jur, a forţat imposibilul. Nu sunt multe actriţele care au ştiut să dea Cezarului ce era al Cezarului, oprindu-şi pentru sine partea leului. Maia Morgenstern nu a respins ostentativ condiţia vedetei, nu s-a lăsat devorată, construindu-şi cu o voinţă nu de puţine ori impresionantă o carieră a unei actriţe cu o largă disponibilitate interpretativă. Avem toate motivele să spunem că această operaţiune continuă, deoarece dăruirea de sine a Maiei Morgenstern este egală doar cu farmecul pe care-l răspândeşte în jurul său. Miercuri, actriţa îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Ce am mai făcut? Nu ştiu... În primul rând, aşa a fost întâmplarea, am fost desemnată director interimar, până voi susţine un concurs, al Teatrului Evreiesc de Stat. Frumos şi complicat în acelaşi timp. Complicat de complicat. Am primit această veste cu mare teamă, cu mare emoţie, pentru că este o mare responsabilitate. Este o punte pe care trebuie să păşesc. Îmi face mare plăcere şi contează. Am avut deja două premiere interesante, «Stele rătăcitoare», în idiş, un spectacol ce vorbeşte despre începuturile teatrului evreiesc din lume, şi premiera cu spectacolul «Yentl», de Isaac Bashevis Singer. Povestea unei fete care se răzvrăteşte împotriva regulilor şi prescripţiilor tradiţionale care limitează rolul femeii în societate şi îi refuză dreptul de a se instrui. O poveste de viaţă incredibilă, prilej pentru actori, pentru o actriţă, pentru fiecare dintre noi de a face o introspecţie serioasă, profundă în lumea interioară. A se întreba fiecare, aşa, precum Shakespeare, cât sunt bărbat, cât sunt femeie? Care este dorinţa, setea, de a afla, de a cunoaşte, de a depăşi pragurile, rigorile sociale, barierele? Care este identitatea noastră sexuală? Care este pragul dintre iubire şi setea de cunoaştere?
Ce pot să spun despre faptul că joc împreună cu fiul meu Tudor? Vă daţi seama că îi vreau tot binele din lume. Sunt mândră de el că-şi găseşte locul său, drumul său, specificul său! E fericit să-şi deschidă aripile, se dezvoltă, se găseşte şi se regăseşte în destinul pe care până la urmă şi-l creează singur. Îi doresc să fie sănătos! Pregătim împreună, în regia lui Marcel Top, «Hamlet», încet, încet, în ritmul nostru şi contează foarte tare şi aş vrea să menţionez privilegiul, rolul ce-mi revine ca dascăl, ca profesor decan la Universitatea Hyperion, la Facultatea de Arte! Un rol extrem de greu... Trebuie să ştii exact ce şi cum vrei, ce ai de făcut, trebuie să priveşti lucrurile în perspectivă şi să ai respect faţă de tine, în primul rând. Cred că de toate acestea ai mare nevoie pentru a reuşi în orice profesie. Vei şti astfel ce înseamnă să-i respecţi pe ceilalţi. Cer mult de la viaţă, sunt gata să primesc provocări, sunt gata să dăruiesc, pentru că ştiu că am foarte mult de dăruit. Dacă aş putea reîntoarce ceasul vieţii, aş schimba unele lucruri... Aş fi vrut să dăruiesc mai multă răbdare în mai multe circumstanţe. Meseria nu aş schimba-o sub nici o formă. Gândul către mama mea este cea mai frumoasă rugăciune!
O mare parte din energia pe care o cheltuim plângându-ne de milă cuvine-s-ar să o tranformăm în energii creatoare pentru a recunoaşte ceea ce suntem, a şti exact ce suntem acum, a ne raporta şi racorda la valorile universale şi europene, nu tânjind neapărat şi imediat după bunăstarea economică pe care o mirosim acolo. Nu am soluţii universale!”...
Citește pe Antena3.ro
