Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cel mai aspru tovaras si scriitor din secolul inteligentei romanesti", cum avea sa-l numeasca Serban Cioculescu, s-a nascut la 30 ianuarie 1852, in zori. Prospetimea zorilor, ca o constiinta, ne-a lasat-o mostenire. Cand suntem prea cuprinsi de febra unor evenimente,cand nu ne mai dam seama ce se intampla cu noi (ca natiune, bineinteles) e de ajuns sa ne intoarcem putin la operele marelui dramaturg si bunul simt sa te loveasca in fata, ca o boare proaspata din zorii zilei.
Iata un "tablou" relizat de Serban Cioculescu "(...) Crud pana la neomenie, slobod pana la ingratitudine, nerusinat pana la cinism (...). Spontaneitatea geniului verbal mistificator, proteismul histrionic, interpretat de sentimentali ca un fel de romantism, (...) Caragiale nu are insa nimic romantic in alcatuirea interioara. Nu e simtitor la universul sensibil, nu se impartaseste cu sensurile mistice ale naturii, nu se infioara inaintea dumnezeirii revelate. Omenescul lui se degradeaza in superstitii, in ipohondrie, in sensibilitate meteorologica, in teama primitivului de puterea divinitatii, manifestata prin trasnirea necredinciosului. (…) Omul era demonic in vorbire, cu un debit nesecat, cu o fantezie starnita si intretinuta de prezenta uimita a ascultatorilor. Inapoia ochelarilor, ochii de miop sfredeleau si se miscau ca argintul-viu. Fata se crispa actoriceste, bratele si trunchiul intrau in convulsiune. (…) Cunostea pe oameni, ii despretuia si stia sa-i joace pe degete.(...) satira lui nu distruge, ci configureaza, cu dispret intelectual si simpatie."
In 1912, a 60-a aniversare. Ultima. Presa il omagiaza, teatrele se lupta care sa puna in scena piesele sale. Cu un "dispret intelectual" Caragiale, autosurghiunit la Berlin, trimite o circulara prin care spune clar ca doar cu invoirea lui se poate monta vreo piesa! Dupa aniversare, de data aceasta "cu simpatie", a trimis o scrisoare de multumire tuturor celor care l-au omagiat. Cu sau fara voia sa!
Citește pe Antena3.ro
