Crăciun. Moşul nostru rău şi bun

Calendarul popular a randuit dintotdeauna munca si viata taranului roman. In paginile lui nescrise, ajunse la noi din generatie in generatie, precum limba materna, descoperim o lume uitata, cu sensuri si intelesuri proprii, guvernata de o filozofie populara, o mitologie si chiar de o semiotica populara. Sa vedem, de data aceasta, cine este Mos Craciun pentru noi si mai ales cat de batran este in comparatie cu mult mai cunoscutul Santa Claus, rotofei si mucalit, imbracat intotdeauna in rosu, imagine standardizata de americani la inceputul secolului trecut.

Mos Craciun poate fi o reprezentare folclorica a lui Cronos, Zalmoxe sau a lui Saturn Senex, Saturn cel Batran care daruia oamenilor un trai usor si fericit. Tot el e cel care incheie sirul sfintilor batrani ce patroneaza sarbatorile de sfarsit de an, Mos Andrei, Mos Niculae, Mos Ajun, simbolizand imbatranirea timpului calendaristic.
In cartea sa – 'Universul mitic al romanilor' – Victor Kernabach il descrie pe batranul Craciun ca pe 'un personaj antropomorf, cu alura rurala'. Ca personaj mito-folcloric, dupa cum apare in colindele romanesti, Craciun este ba un cioban cu turme nenumarate, uneori numit chiar stapanul pastorilor, ba un sfant batran care apare in compania lui Dumnezeu.

Legendele povestesc insa ca ar fi sotul Craciunesei, care, furios ca sotia sa a gazduit-o pe Maica Domnului si a ajutat-o sa-l nasca pe Iisus, i-a taiat mainile. Maica Domnului insa nu a lasat lucrurile asa, punandu-i batranei Craciunese mainile la loc si transformandu-le in aur curat. Atunci, cuprins de spaima in fata minunii savarsite de Maica Domnului si bucuros ca si-a vazut nevasta intreaga, Craciun a aprins un rug enorm in curte si a inceput sa joace de bucurie in jurul focului, impartind daruri tuturor celor prezenti.

In toate aceste legende populare apare ima­ginea lui Mos Craciun in contextul Nasterii Mantuitorului, insa, de fiecare data, este specificat faptul ca, in acel momentul, personajul nostru era deja batran, deci anterior venirii pe lume a pruncului Iisus. Oricum, prin portretul facut Craciunului (un batran betiv, avar, invidios pe posibilul 'concurent' nou-nascut si deosebit de brutal), imaginea acestei divinitati stravechi putea fi, in timp, eliminata din mentalul colectiv si inlocuita definitiv cu cea a lui Iisus Hristos, expresie a bunatatii si a dreptatii. Din fericire, nu s-a intamplat asa, iar de atunci, in fiecare an, pe 25 decembrie, romanii ii asteapta pe amandoi sa le bucure sufletul si sa le lumineze viata.

Legenda
'Cand s-a inceput lumea, oamenii lucrau la luna, noaptea, cum ar lucra ziua, la lumina soarelui, ca erau mai credinciosi, nu erau legile impartite. Maica Domnului s-a simtit grea de Ovidenie. Pe atunci era unul, Craciun. Acela pornise 12 cara cu povara, la moara. El era asa de rau, ca nu lasa pe nimene sa doarma noaptea; pe fete, pe femeie le batea, ca toate erau betege si stalcite. Cand a pornit el de acasa, ma-sa le-a zis fetelor: «De-amu culcati-va cate oleaca, pe rand, pan’ ce el va veni, si apoi voi dormi eu». Cand venea el trasnind, huind – ma rog, 12 cara cu povara – toate trebuia sa fie cu furcile-n mana.

Vine Maica Domnului in ziua de Ajun la femeie lui Craciun: «Ma rog, lasa-ma sa fac la D-ta!». «Bucuroasa te-as lasa, dara am barbat tare rau. Uita-te la fetele mele: una-i schiopa, alta-i oarba, a treia-i oloaga. Da’ eu uita-te ce am pe trup si pe maini!». Era toata ucisa. Maica Domnului stia. «Lasa-ma, te rog, macar in ocol sa ma duc.» Ea a lasat-o. Atunci inca nu erau stele pe ceri, numai luna imbla, si oamenii la luna lucrau. Cum L-a nascut pe Domnul Hristos, boii L-au aburit si femeia lui Craciun i-a ajutat – atunci s-a aratat si luceafarul de sara pe casa lor si apoi stelele.

Craciun vede de departe si zice: «Oare ce-au facut nebunele cele de mi-au aprins casa?». Trimite Craciuneasa pe fata cea ciunta cu rodini la Maica Domnului. Maica Domnului i-a pus mainile din aur la loc. Trimite pe cea schioapa, i-a pus piciorul. Trimite pe cea oarba, i-a pus ochii. Vine Craciun spre casa si se mira: vede stelele pe ceri, luceafarul de miezul noptii, luceafarul de dimineata, apoi zorile de ziua, ziua si pe urma soarele rasarind. Craciun, cand a vazut aceste toate, auzand si cine se afla la dansul, a cunoscut puterea lui Dumnezeu. A mers de-a adus-o pe Maica Domnului in casa si a cinstit-o – caci, ma rog, a vazut ca-i sfanta, fara pacat.'

(Legenda culeasa de Elena Niculita-Voronca de la Maria Closca si publicata in 'Datinile si credintele populare romanesti', Cernauti 1903)