Maine, 27 noiembrie, se implinesc 66 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga. Potrivit afirmatiilor unor ilustre personalitati istorice, a fost "cea mai odioasa crima de la taierea capului lui Miron Costin incoace".

Personalitate monumentala a culturii romanesti, barbat inzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenala. A dovedit o imensa dragoste fata de tot ce este romanesc.

Textul de mai jos ne-a fost pus la dispozitie de Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale. Materialul (din 1944) face parte din arhiva personala a lui Dudu Velicu, fost angajat al Serviciului Special de Informatii, in cadrul Sectiei de cenzura a presei si corespondentei. Una dintre indatoririle sale principale era cunoasterea situatiei din tara, in special a situatiei Miscarii Legionare.

ASASINATUL. "(...) Cu mult inainte de asasinat, profesorul devenise foarte nervos si adeseori spunea familiei ca va fi omorat de legionari. (...) In ziua de 27 noembrie 1940, profesorul se gasea in biroul sau din vila de la Sinaia unde lucra, iar d-na Ecaterina Iorga scria intr’o camera dela parter. La ora 17 jumatate, usa dela camera d-nei Iorga s’a deschis si 3 persoane au barat usa, alte 4 persoane se gaseau in camera alaturata. Doamna Iorga s-a ridicat impresionata dela locul sau si a intrebat «Cine sunteti?». Unul din acesti indivizi a raspuns: «Politia legionara a capitalei» si am venit sa-l luam pe domnul Profesor Iorga la Bucuresti, pentru un interogator. (...) In acel moment a intrat pe use bucatareasa Aneta Cazacu care aducea ceaiul pentru victima. Doamna Iorga i-a facut un semn sa duca ceaiul sus, in biroul unde lucra profesorul. Indivizii au observat acest gest si au urmat pe bucatareasa pana in camera unde lucra victima. Intr’un minut au coborat din birou. Victima mergea inainte, iar cei 7 indivizi il urmau. In vestibul, Profesorul s’a imbracat, si in timp ce voia sa-si puna galosii observa ca unul din cei 7 indivizi se uita curios la el, ca-si ia galosii fiindca poate sa raceasca. (...) Victima i-a spus sotiei sale sa aibe grije de notele dela «Istoria Universala», la care tocmai lucra in acel moment. In drum spre masina, grupul s-a intalnit cu domnisoara Alina Iorga, fiica victimei, care auzind dela tatal sau ca merge la Bucuresti pentru un interogatoriu, a cerut sa mearga si ea. Insa unul din cei 7 i-a raspuns ca nu are loc in masina. Profesorul a fost asezat in fata impreuna cu soferul si un alt individ, iar ceilalti 4 in fund. Cei care au ramas jos au salutat pe cei care au plecat cu salutul legionar. A doua zi, 28 Noembrie 1940, corpul profesorului Iorga a fost gasit impuscat pe campul de langa comuna Strejnic. Langa cadavru s-au gasit noua tuburi de cartuse, dintre care 7 de calibrul 7,65, iar doua de calibrul 6,35. (...)"

Gaurit de gloante

27 noiembrie 1940. In jurul orei 17:30, Nicolae Iorga a fost ridicat de un grup de legionari. Nu s-a opus. A doua zi dimineata, trupul lui, gaurit de gloante, a fost gasit de niste tarani la marginea drumului dintre Ploiesti si Strejnic. Un extras din raportul de expertiza medico-legala mentioneaza urmatoarele: "Cadavrul prezinta trei plagi orefaciale (7 mm), prin arma de foc (...). Moartea lui Nicolae Iorga, profesor universitar, in varsta de 69 de ani, a fost violenta. Ea se datoreste unor plagi, prin arma de foc, ale capului si trunchiului, cu distrugerea creierului si hemoragie interna...".

"Iata ce inseamna pentru mine Statul national. Secole intregi, Romania s-a tinut prin dezvoltarea natiei romanesti; cu sudoarea si sangele poporului roman e framantata tarina Romaniei Mari, de la coltul de la Tisa pe care-l avem pana la Nistrul intreg si din fundul muntilor Bucovinei pana la Dunare. Se poate intampla ca pentru anumite teorii, aceasta sa fie neplacut; dar asa este. Si, evident, nu se poate schimba, cu toata bunavointa noastra. Nu putem dezgropa pe mortii nostri ca sa punem pe mortii altora, cari nu au facut aceleasi jertfe." Nicolae Iorga la adoptarea Constitutiei Romaniei din 1923

ULTIMA POEZIE

Brad batran Au fost taind un brad batran Fiindca facea prea multa umbra Si-atuncea din padurea sumbra Se auzi un glas pagan: "O, voi, ce-n soare cald traiti Si ati rapus stramosul nostru, Sa nu va strice rostul vostru, De ce sunteti asa grabiti? In anii multi cat el a fost, De-a lungul ceasurilor grele, Supt paza cracilor rebele Multi si-au aflat un adapost. Mosneagul stand pe culme drept A fost la drum o calauza Si-n vremea aspra si hursuza El cu furtunile-a dat piept. Folos aduse cat fu viu, Ci mort acuma cand se duce, Ce alta poate-a va aduce, Decat doar inca un sicriu?!..." ultima poezie a lui Nicolae Iorga, scrisa cu o zi inaintea mortii