De ziua ta! Prozatorul Ștefan Agopian împlinește 70 de ani

Prozatorul și publicistul Ștefan Agopian s-a născut la 16 iunie 1947, la București.

A urmat liceul "Iulia Hașdeu" (1961-1965), apoi cursurile Facultății de Chimie a Universității din București (1965-1968), potrivit Dicționarului Scriitorilor Români, Ed. Fundației Culturale Române, 1995.

După zece ani în care a lucrat ca tehnician (1973-1983), a fost tehnoredactor la "România literară" (1983-1990), redactor la "Luceafărul", seria nouă (1990-1994), șef de rubrică la secția politică de la "Cotidianul" (1992-1993). Director al Editurii "Ararat" (din 1994), redactor la "Academia Cațavencu" (din 1997) și, ulterior, la Cațavencii.

A debutat cu poezie în "Povestea vorbei" (1965), suplimentul literar al revistei "Ramuri", și cu proză în "Luceafărul" (1971).

Odată cu debutul editorial — romanul "Ziua mâniei" (1979), se conturează stilul scriitorului, confirmat și de următoarele cărți: alte trei romane — "Tache de catifea" (1981), "Tobit" (1983, Premiul Asociației Scriitorilor din București), "Sara" (1987, Premiul revistei "Amfiteatru" pentru "cea mai bună scriere beletristică a anului"), volumele de povestiri "Manualul întâmplărilor" (1984, 1992 — Premiul Uniunii Scriitorilor) și "Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind)" (1993) și unul de teatru: "Republica pe eșafod" (2000).

Volumul ''Fric'' (2003) a primit premiul ASPRO pentru experiment, în cadrul târgului de carte Bookarest 2004, și a fost premiat de revista ''Cuvântul'', la categoria ''Superlativele anului 2003''.

În 2013, a publicat volumul de amintiri ''Scriitor în comunism'', în care schițează traseul pe care un tânăr din România comunistă trebuia să-l parcurgă dacă dorea să publice și să fie recunoscut ca scriitor. Cartea a primit, în 2013, Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul revistei ''Observator cultural'', ediția 2014, secțiunea ''Memorialistică''.

Romanele sale au fost traduse în șase limbi străine.

Citește pe Antena3.ro

Descoperire arheologică șocantă: 76 de copii sacrificați, cu pieptul desfăcut și craniul modificat. Scopul „ofrandei” macabre

Înainte de 1989, a colaborat la numeroase reviste și ziare, precum "Luceafărul", "România literară", "Tribuna", iar după 1989, la "22", "Dilema", "Dreptatea", "Cuvântul", "Cotidianul", "Arc", "Contemporanul" ș.a. S-a aflat printre cei 12 scriitori români selectați să participe în programul ''Les Belles Etrangeres'' pe 2005.

În noiembrie 2008, a participat cu volumul de povestiri "Manualul întâmplărilor", alături de alți nouă scriitori români la "Săptămâna lecturii" de la Viena și la târgul de carte BuchWien08, care s-a desfășurat în perioada 17-23 noiembrie 2008, în capitala Austriei. La 20 noiembrie 2009, a fost prezent la reuniunea cu tema "Ce se traduce astăzi în domeniul literar?/Que traduire aujourd'hui en littérature?", care a reunit specialiști români și francezi în domeniu, la sediul Institutului Cultural Român.

''Citite în serie, cărțile sale trădează o amprentă stilistică unică și o rețetă inconfundabilă. Așa cum Mircea Nedelciu inventează rețeta unui roman 'împotriva memoriei', Agopian brevetează formula 'povestirii în pofida istoriei'.'', după cum se explică în Dicționarul General al Literaturii Române, Ed. Univers Enciclopedic, 2004.

Membru al Uniunii Scriitorilor, din 1983, Ștefan Agopian a mai fost distins și cu Premiul Uniunii Armenilor din România (2000).

AGERPRES