Despre relaţiile dintre oameni

“Omul nu se poate cunoaşte singur, rupt de ceilalţi, analizîndu-se şi introspectîndu-se; un om nu se poate cunoaşte pe sine decît în relaţiile cu ceilalţi oameni… Mulţi oameni descoperă cu uimire că toate principiile frumoase pe care le-au adunat stînd, meditînd şi croşetînd se spulberă cînd sînt puşi de viaţă într-un contact direct cu oamenii.

“Omul nu se poate cunoaşte singur, rupt de ceilalţi, analizîndu-se şi introspectîndu-se; un om nu se poate cunoaşte pe sine decît în relaţiile cu ceilalţi oameni… Mulţi oameni descoperă cu uimire că toate principiile frumoase pe care le-au adunat stînd, meditînd şi croşetînd se spulberă cînd sînt puşi de viaţă într-un contact direct cu oamenii. Iubirea se dovedeşte ura cea mai palpabilă. Demnitatea ţesută în faţa cafeluţei se dovedeşte în contactul cu realitatea laşitatea cea mai banală. Ceea ce static pare iubire, în mişcare se dovedeşte a fi ură – dar şi situaţia inversă e posibilă. Adeseori unii oameni se laudă cu imprevizibilul cum s-ar părea la o primă cercetare… Este imprevizibil numai dacă noi ne judecăm teoretic, după ideile noastre, nu după viaţa care circulă în noi… Dacă ne-am cunoaşte cît de cît, nu ne-am mai mira de faptele noastre. Senzaţia de contradicţie vine tocmai din ciocnirea dintre ideea pe care o avem despre noi, de obicei bună şi măgulitoare, şi realitatea pe care ne străduim s-o ignorăm… Cred că noi putem aduce la suprafaţă toate straturile ascunse ale fiinţei, şi în aceste straturi se află deopotrivă întuneric, dar şi lumină, noi putem trăi permanent într-o stare de conştiinţă. Cînd trăieşti într-o asemenea stare de luciditate, noţiunea abstractă de conştient şi subconştient se destramă. Cînd eşti lucid nu ai cum să fii divizat, trăieşti permanent în cunoştinţă de cauză. Judecîndu-te în mişcare, trăind în mişcare, nu mai ai surprize în legătură cu comportamentul tău…”

Realitatea ilustrată, 6 aprilie 1933