Epilogul... unei crime stranii

De curând s’a judecat la Loeben, în Austria, în faţa Curţii cu juri de acolo, procesul studentului Strasser, care a fost condamnat la moarte, pentru asasinarea d-nei colonel Fărcăşanu...(Ilustraţiunea Română, 17 Noiembrie 1938)

Se cunosc împrejurările acestei stranii drame, care a costat viaţa unei doamne din înalta societate bucureşteană, ce pleca singură la Paris, cu o sumă respectabilă de bani asupra ei. În Austria, în vagonul expressului în care se urcase de la Bucureşti, s’au arătat câteva siluete suspecte.
După câteva ore, conductorul vagonului a găsit compartimentul, în care se afla d-na Maria Fărcăşanu, gol. Bagajele răscolite dovedeau, că acolo s’a întâmplat ceva neobişnuit. Dându-se alarma, s’a găsit pe linia ferată trupul neînsufleţit al doamnei Maria Fărcaşu, care fusese ucisă şi jefuită de tot ce avea asupra ei. După cercetări îndelungate, cari au dat mult de lucru poliţiilor din Austria, Franţa şi România, s’a ajuns la prinderea criminalului, care este un student, anume Strasser. În odioasa lui faptă, Strasser a avut de complice pe românul Teodorescu care nu a putut fi capturat şi a fost judecat în lipsă.
Procesul a avut dezbateri pasionante. Au apărut martori din Berlin, Zürich, Viena. Din România nu a fost nici unul. Singurul "martor" din România... era vagonul c.f.r. 30468, în care s’a săvârşit odiosul asasinat şi care a fost adus la Loeben, pentru a se proceda la o reconstituire în faţa tribunalului şi a juraţilor. Acest "martor" mut a fost în măsură să impresioneze foarte mult pe juraţi. E un vagon Pullman, foarte elegant. Iată şi compartimentul în care călătorea Maria Fărcăşanu în timp ce Strasser şi Teodorescu se aflau la pândă, plănuind oribila lor faptă...
Iată canapeaua, pe care se afla nefericita femeie în momentul dramei şi fereastra prin care a fost aruncată pe terasamentul liniei ferate. Ora precisă a crimei – mărturisită de Strasser – e 1,42, în noaptea 26-27 septembrie 1935.
Criminalul Strasser e un individ mic, blond, şters cu trăsături regulate. Pare mai curând un conţopist de mică administraţie provincială decât un fioros criminal, aşa cum este în realitate. Un argument în plus împotriva celebrei teorii a lui Lombroso! E îmbrăcat într’o vestă tiroleză, are cămaşă proaspăt spălată, fără cravată, palton verzui! Între paznicii lui, fiecare de 1.80 m. înălţime, pare un copil plăpând, între părinţii săi.
"Martorul principal", vagonul c.f.r. 30468 are patru compartimente de clasa II şi trei de a III-a.
Judecătorii au avut convingerea că doamna Fărcăşanu se afla în momentul în care a fost aruncată pe fereastră, aşezată pe canapea, lângă mescioara de scris.
Fiorosul criminal posedă o cultură destul de frumoasă, aşa că a vorbit aproape două ore, ţinând o adevărată conferinţă. Criminalul, cu un cinism extraordinar, s’a apărat în timpul procesului, făcând o largă teorie a decăderii morale, în generaţia postbelică.
Aceasta în loc să constituie o apărare, a fost un nou cap de acuzare pentru procuror, care a putut dovedi că un om cu cultura lui Strasser, care poate face asemenea îngrozitoare crime, trebuie smuls din rândurile societăţii, deoarece e un element mai periculos decât un criminal de rând. Pedeapsa cu moarte, pronunţată de juriul dela Loeben, a fost primită cu deplină satisfacţie de toată lumea. Pedeapsa capitală a rămas definitivă, prin respingerea cererii de graţie, înaintată preşedintelui republicei austriace.

Atitudine cinică

"Când Maria Fărcăşanu, doamna din înalta societate bucureşteană, ce pleca spre Paris cu acea importantă sumă de bani a fost svârlită pe fereastră, trenul alerga cu o viteză de 50 km. pe oră. Atitudinea acuzatului la reconstituire a fost tot atât de ciudată ca şi în timpul procesului. Stă cu mâinile în buzunare şi râde. Numai când e silit să arate judecătorilor şi juraţilor împrejurările în care s’a produs crima, râsul lui se schimbă într’un rictus ciudat. În momentul când apare acest articol, Strasser se va pregăti pentru călătoria din urmă, în celula condamnaţilor la moarte..."


"Pentru a veni în ajutorul justiţiei d-na Gabriele Kucketz, care are înălţimea victimei şi aproape aceeaş greutate, joacă rolul Mariei Fărcăşanu. Preşedintele cere lui Strasser să o ridice în braţe pe doamna Kucketz, dar el se preface că nu poate ridica presupusa victimă. Acest "truc" al criminalului pare să confirme că Strasser nu e decât un complice şi nu autorul crimei. Preşedintele, care a priceput "lucrătura" lui Strasser, se preface că alunecă pe pardoseala culoarului. Strasser, care se afla în urma lui, îl ridică cu uşurinţă. Şi iată că preşedintele curţii cu juri cântăreşte 120 kg!..."
Ilustraţiunea Română, 17 noiembrie 1938